INTERES PUBLIC
Reporter REGIO: episodul 12
Spirit de antreprenor ambalat într-o afacere pentru viitor
Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020
A văzut Iașul ca pe o aventură exotică, din dorința de a încerca ceva nou ca tânăr absolvent de liceu din Craiova. A preferat să facă facultatea departe de casă și să își încerce norocul în antreprenoriat încă din studenție. Acum, Tiberiu Stoian conduce Exonia Holding, o firmă pe care a înființat-o în 2003, ce produce ambalaje biodegradabile din hârtie, firmă ce a beneficiat de o finanțare nerambursabilă din POR 2014-2020 de aproape un milion de euro. Consideră antreprenoriatul ca o electrocardiogramă, cu suișuri și coborâșuri, iar finanțarea obținută prin Regio i-a adus o creștere a productivității și a cifrei de afaceri la care doar spera acum câțiva ani.
Afacere născută în căminul studențesc
Un oltean în capitala Moldovei, așa cum îi place să spună, Tiberiu Stoian și-a dorit să fie un mini-explorator după terminarea liceului și a ales Iașul și din dorința de a demonstra că se poate descurca departe de casă. Pentru că nu a vrut să accepte bani din partea părinților pe perioada studenției, a hotărât să se angajeze încă din primul an de facultate. A încercat mai multe joburi, nu neapărat spectaculoase, apoi a început colaborarea cu una dintre marile companii de distribuție de produse alimentare și băuturi alcoolice din zonă, unde consideră că a avut foarte multe de învățat. În momentul în care acționarii acelei firme au decis sa iasă de pe piața românească din cauza instabilității legislative, Tiberiu a fost pus în situația de a lua prima decizie importantă din viața sa: să ocupe un post în cadrul unor companii care îi fuseseră clienți sau să înceapă o activitate pe cont propriu. „Pe atunci nu era chiar ușor să începi ceva, mai ales că se suprapunea peste situația mea financiară, care nu era una extraordinară. Cu toate acestea, mi-am propus să încerc. Eram în anul II de facultate, iar acel ceva pe care voiam să îl încerc venea din dorința mea de a avea un calculator. Din banii economisiți, am reușit să îmi cumpăr un calculator, destul de performant pentru vremea respectivă, și o imprimantă”. Pentru că și-a dorit să își recupereze măcar o parte din costurile acestei prime investiții, Tiberiu s-a orientat către serviciile de tehnoredactare și listare a lucrărilor de diplomă ale colegilor mai mari. Această afacere începea să meargă din ce în ce mai bine și a mai recrutat câțiva colegi din cămin cărora le-a externalizat câteva lucrări pe care nu dovedea să le termine. După 3 săptămâni, a încolțit pentru prima dată ideea falimentului: un cartuș nou costa cât o imprimantă. „ Am tras o primă învățătură atunci, ca antreprenor debutant, că trebuie mereu să îți analizezi cu mare atenție toate costurile”, își aduce aminte Tiberiu. Dar a descoperit, în scurt timp, la un târg de profil din București, un producător din Coreea de Sud care inventase niște kituri de reîncărcare a cartușelor de imprimantă. Asta a fost salvarea business-ului. Le-a încărcat, a investit apoi într-un banner pe care l-a agățat pe geamul camerei din cămin pentru vizibilitatea serviciilor oferite, iar la 3 ani de la momentul respectiv, Tiberiu a ajuns să dețină o rețea de 17 magazine de birotică în tot atâtea județe. Acum era distribuitor național de calculatoare, imprimante și sisteme de printare și copiere.
Sacoșe personalizate ca metodă de promovare
Pentru produsele cumpărate din magazinele sale, Tiberiu Stoian și-a dorit să ofere sacoșe personalizate. 50 de mii de sacoșe, cam atâtea folosea atunci, dacă ar fi fost personalizate, folosite în 17 județe, ar fi reprezentat un mod de publicitate cu impact și destul de ieftin. A început să caute furnizori care să îi pună reclama pe sacoșe. A găsit un furnizor local, dar calitatea nu era cea dorită. Apoi a găsit un furnizor în Italia, dar pentru că România nu era membră a Uniunii Europene, un transport putea dura și o lună. Așa că s-a îndreptat către un alt furnizor, din Turcia de data asta, țară cu care se făceau mai repede transferurile de mărfuri. Efectul sacoșelor personalizate s-a văzut repede ,astfel încât o parte din clienți și-au dorit să aibă și ei astfel de sacoșe. Și au apelat la Tiberiu. „După ce am văzut că veneau din ce în ce mai multe solicitări de acest fel, am considerat că este o oportunitate, cu atât mai mult cu cât eu personal știam cât de complicat este să găsesc un furnizor care să îmi livreze niște sacoșe calitative. Astfel că, începând cu 2003, am înființat Exonia, actuala fabrică de ambalaje Exonia, care la momentul respectiv se numea Reclama Shop. Pentru că în afară de sacoșe eu mă gândeam că poate ar fi oportun să mai fac și alt fel de personalizări. Ulterior, am decis că zona asta a packagingului, a ambalajelor personalizate, este o pălărie suficient de mare, motiv pentru care nu mai am nevoie să diversific și să vând tot felul de alte materiale promoționale”, spune antreprenorul.
De la plastic la hârtie a fost doar un proiect prin POR
În 2010, a cumpărat o companie ieșeană ce producea ambalaje, cu tot cu utilajele pe care le deținea. Nu era o firmă mare, dar avea oameni cu multă experiență, oameni care și acum, după 13 ani, lucrează în cadrul Exonia Holding. A pus pe picioare o fabrică de ambalaje de mase plastice, iar un an mai târziu a achiziționat întregul parc de echipamente al combinatului de mase plastice, Moldoplast din Iași. În aproape doi ani de la aceste achiziții, a crescut foarte mult capacitatea de producție. În paralel, Tiberiu era atent și la deciziile Uniunii Europene, la măsurile care se implementau în cadrul Statelor Membre și la domeniile considerate prioritare. „Unul dintre aceste domenii prioritare, încă din 2010 am constatat eu că ar fi cel legat de producția de ambalaje sustenabile. Încă de atunci se vorbea de energie verde și am considerat eu ca ar fi de viitor. Acesta este motivul pentru care am început să fiu foarte atent la tehnologiile necesare producției de ambalaje biodegradabile, în special din hârtie. Am citit cam tot ce se putea citi despre domeniul acesta de activitate, am vizitat foarte multe fabrici și expoziții de profil unde am avut ocazia să mă consult cu specialiști în domeniu. Îmi place ca atunci când mă apuc să fac ceva, să fiu foarte informat cu privire la ce urmează să fac, să-mi cresc șansele de a implementa cu succes un proiect”, povestește Tiberiu Stoian.
Producția de produse biodegradabile din hârtie cu utilaje performante presupunea niște investiții foarte mari. În 2016, Exonia avea o profitabilitate redusă, iar niște investiții de câteva milioane de euro erau greu de acoperit. Antreprenorul a găsit o soluție de finanțare în sistemul bancar, dar nu era suficient și a început să caute alte surse de cofinanțare. „Știam deja ce înseamnă să produci cu echipamente puțin performante, așa că am targetat producători de echipamente de top. Cu resursele pe care le aveam, plus credit bancar aș fi avut posibilitatea să cumpăr echipamente fabricate în China sau de o calitate mai proasta ori mai ieftine. Dar în 2018 s-a lansat un apel pe POR 2014-2020, pentru IMM-uri, pe 2.2, un apel care avea și o componentă pe zone de tipografie, adică fix ce faceam eu. S-a încadrat la fix, eram eligibil pentru achiziția unei linii tehnologice de tipar flexografic, performante și complexe”.
Pandemia și fondurile, rampă de lansare
A scris proiectul împreună cu un consultant, a fost aprobat și semnat în 2019, iar în 2020, exact în momentul în care utilajele au plecat din fabrica producătorului, s-a decretat starea de urgență și s-au blocat granițele. „Pe cât am fost de entuziasmați că ne vin utilajele, pe atât ne-am panicat că nu puteau intra în țară. Am apelat inclusiv la ajutorul autorităților să încerce să ne ofere o soluție. Oamenii au fost destul de înțelegători și s-a găsit o variantă să putem aduce în țară atât utilajele, cât și specialiștii străini de care aveam nevoie pentru a le pune în funcțiune. Ca o electrocardiogramă, așa a fost. Ne-am entuziasmat când le-am pus în funcțiune și iar am căzut moral pentru că o altă decizie a Guvernului a blocat activitatea centrelor comerciale și noi ne-am trezit că nu mai aveam pentru cine produce sacoșe personalizate. Părea o problemă de nedepășit pentru că nu aveam nici măcar o estimare cu privire la intervalul cât ar dura până se va rezolva situația. Între timp, angajasem și vreo 15 persoane ca să deservească linia nouă. A fost o perioadă dificilă”, își amintește Tiberiu. Dar pulsul antreprenoriatului avea să urce iar. Mobilitatea redusă impusă de autorități a dus la o creștere semnificativă a comenzilor cu livrări la domiciliu, mai ales pentru produsele alimentare. Iar produsele alimentare necesitau, evident, și niște sacoșe în care să fie livrate. Personalizate. Pandemia și implementarea proiectului prin POR 2014-2020 au fost pentru Exonia a doua rampă de lansare, în condițiile în care cererea pentru sacoșe personalizate a crescut peste noapte. În foarte scurt timp s-a atins capacitatea maximă de producție a fabricii. Deși inițial au preconizat o situație catastrofală pentru 2020, Exonia a încheiat anul cu o creștere a cifrei de afaceri de 40%, urmând ca 2021 să-l încheie pe plus cu 130%. „Noi, în tot acest timp, am acumulat foarte multă experiență în utilizarea acestei linii tehnologice performante și a contat enorm că am ales una mai scumpă și de bună calitate. În perioada aceasta, am început să dezvoltăm și niște inovații care ne-au ajutat să lucrăm cu această linie tehnologică la o viteză mai mare decât viteza prevăzută în cartea lor tehnică, am crescut productivitatea foarte mult”. Tot prin intermediul proiectului cu finanțare nerambursabilă Regio, au achiziționat și un server, au implementat o aplicație ERP în cadrul companiei, care îi ajută enorm și pe care o îmbunătățesc continuu cu alte module.
Într-o continuă creștere de la implementarea proiectului
Și 2022 s-a încheiat pe plus, cu o creștere a cifrei de afaceri de 30%, tot ca urmare a creșterii productivității datorită liniei achiziționate prin fonduri europene. Ca planuri de viitor, Tiberiu Stoian dorește să multiplice această rețetă de afacere, să crească și capacitatea de producție și de procesare, să extindă spațiile pentru producție. „Acum analizăm un mix de soluții de finanțare care se va baza pe credite bancare, așteptăm să vedem linii de finanțare cu componentă de grant care s-ar putea adresa producătorilor. De asemenea, intenționăm să accesăm inclusiv piața de capital, spre sfârșitul anului sunt premise foarte bune pentru a fi prima companie producătoare de sacoșe biodegradabile din hârtie cotată la Bursa de Valori București”.
Tiberiu Stoian deține în continuare firma înființată în cămin, acum 24 de ani. A ales să se concentreze pe producția de sacoșe biodegradabile pentru că este o zonă care îi place, îl pasionează, este un domeniu profitabil și, spune el, așa reușește să se apropie de misiunea pe care și-a propus-o încă dinainte de a implementa proiectul prin POR, aceea de a face o schimbare în ceea ce privește mentalitatea oamenilor cu privire la mediul înconjurător și ideea de a fi mai responsabili. „Peste 50% din hârtia pe care noi o folosim la producția sacoșelor este 100% reciclată. Am devenit mai responsabil pe măsură ce am devenit tată a 3 copii, și mă gândesc la viitorul lor și la modul cum va arăta mediul peste ceva timp. Prin intermediul produselor pe care le fabricăm acum, chiar ne aducem contribuția la protecția mediului și lucrăm permanent la a educa publicul cu privire la un consum sustenabil”.
Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!
Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.
Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro
Mircea Căldăraru are acum două magazine de bijuterii, unul în Gura Humorului și unul în Fălticeni și ar mai avea nevoie de vreo 3 persoane pe care să le învețe meserie și să rămână cu el. A dat anunț de angajare pentru ucenic, dar nu a venit nimeni. „Nu numai că îl plătesc, dar îl învăț și o meserie. Nu a interesat pe nimeni. Acum vreau să mă duc la liceu, să stau de vorbă cu directoarea despre posibilitatea de a preda acolo. Să stârnesc interesul elevilor pentru o meserie. Aș putea să îi iau cu mine, să învețe. Aș putea chiar să fac o școala de bijutieri, tot cu finanțare europeană, de ce nu? E foarte ușor să pleci în afară, dar dacă înveți o meserie ai posibilitatea să rămâi în țara ta. Nu toți trebuie să facă facultate. Iar ca mine mai sunt oameni în oraș care ar putea să predea o meserie, să păstrăm tinerii in oraș, să nu mai plece. Daca vine cineva la mine să lucreze, în 6 luni știe meserie. Am scule pentru încă 4 ateliere dintr-astea. Unele persoane colecționează rochii sau pantofi, eu colecționez scule”.
A terminat fiecare an de profesională cu media peste 9,50 și este acel gen de elev care iese în evidență, pune întrebări și caută răspunsuri, mereu preocupat de a ști mai multe. A avut tot sprijinul, încă din clasa a IX-a a domnului maistru Constantin Pintrijel, care l-a luat sub aripa lui și l-a sfătuit să dea mai departe la liceu, tot în cadrul colegiului. A obținut o diplomă de mecanic auto, un calificativ „Excelent” la examenul final de școală profesională și a mers mai departe spre visul lui, intrând la liceu, la profilul tehnician transporturi. A trebuit să repete clasa a XI-a, pentru aprofundarea teoriei, iar acum, în clasa a XII-a se pregătește cu seriozitate de bacalaureat. „Din 30 de elevi de la profesională, vreo 5 am ales să facem și liceul. Restul s-au oprit, au obținut diploma și atât. Atât au avut nevoie. Consider că oriunde mergi să te angajezi, dacă ai o școală profesională înseamnă că ai anumite cunoștințe, nu pleci de la zero. Practica făcută la agenții economici în domeniu te ajută să capeți experiența atât de cerută de angajatori, dar și dotările unui colegiu cu profil tehnic ajută enorm. Profesionala te ajută să cunoști o meserie. Poate știi să desfaci un șurub, dar mai departe te blochezi pentru că nu știi ce să faci. Anii de școală profesională îți oferă baza necesară pentru a începe ceva și îți dau încrederea că poți”.
Recent, a livrat mobilă pentru Google, la Paris și cu siguranță nu vrea să se oprească aici. Cât despre fonduri europene, proiectul depus a fost doar începutul, este convins că vor mai urma și altele până își îndeplinește tot ce are de făcut. „Aș depune și acum dosar pentru panouri solare, pentru stații de încărcare electrică, un stivuitor electric, o dubă electrică. Vreau să iau și un robot industrial pentru curățenie. Am o grămadă de idei. Faptul că folosesc cele mai performante utilaje în domeniu, calitatea pe care o ofer, seriozitatea și corectitudinea față de clienții mei mi-au adus succesul în România”.
Atunci s-a gândit la fonduri europene. Teoretic, era un proiect simplu, cu achiziții puține, dar a avut surpriza să îi fie refuzat sprijinul, pe rând, de către două firme de consultanță din București și Suceava. Timpul trecea, mai era puțin până la perioada limită de depunere proiecte, dar nu a renunțat. A crezut în continuare în proiectul ei și a ajuns, pe ultima sută de metri, la un alt consultant, din Iași, cu care a și colaborat până la final. „Am avut norocul să ne fie recomandată o firmă de consultanță din Iași și, deși la început s-a discutat doar telefonic, eu am crezut în ei, iar ei au crezut în proiect. Cu mari emoții, am depus proiectul și știam că șansele erau 50-50. Am sperat din tot sufletul că vom avea șansa asta. A fost și noroc și dorință. Când ni s-a aprobat proiectul nu-mi venea să cred, a fost un vis care a devenit realitate. Acum trebuie doar să demonstrăm că am meritat acest sistem și să îl fructificăm cât putem mai bine. Perioada asta ne-a dat ocazia și nouă să punem cap la cap situațiile, să aranjăm totul în așa fel încât la acest moment să fim pregătiți pentru implementarea proiectului și să ne dedicăm cu toată deschiderea. Este un sistem nou, am luat de la zero orice informație, o luăm cu pași mărunți pentru a ajunge unde ne dorim”, spune Adriana Bâlbă.
Moto Dalv este singurul atelier din Botoșani axat pe acest tip de reparații motoare și producție piese auto și pentru că este la început de drum, Larisa se bazează foarte mult pe recomandări. Deși putea să deschidă și o secție de service auto, să fie gama completă de servicii oferite, nu a făcut-o. „Atunci service-urile m-ar fi considerat competitor, iar eu nu vreau asta, eu vreau să lucrez cu toată lumea. Dacă aș fi făcut tot, service-urile nu m-ar mai fi recomandat. Așa, pe mine mă recomandă oricine în Botoșani. Ne recomandăm reciproc. Omul vine cu mașina la mine, eu îl trimit în service, iar service-ul îi trimite înapoi la mine cu problema diagnosticată. Tu dacă faci treabă bună, ei te recomandă. Chiar dacă o fisură la motor pentru multă lume poate însemna fier vechi, oamenii care țin la mașinile lor și le sunt dragi, aleg să își repare motorul”, spune tânăra. Inclusiv ea a făcut asta. 
