Categorie: Reporter Regio

rr19
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

De la mierea la pliculeț la roboți, cu sprijin Regio

Reporter REGIO: episodul 19

De la mierea la pliculeț la roboți, cu sprijin Regio

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                     

Într-o lume în continuă evoluție și schimbare, în care tehnologia și inovația se îmbină și ating vârfuri nemaiîntâlnite, se evidențiază ușor oamenii care, nu numai că se adaptează și țin pasul cu vremurile, ci le abordează cu entuziasm. Dacian Popa este economist ca formare, dar automatist din pasiune. A pus bazele unei companii care oferă soluții de automatizare a proceselor tehnologice cu ajutorul roboților, în zona de ambalare a produselor, dar nu numai: Micropack Automatizări din Iași. Prin proiectul finalizat recent, cu finanțare din Programul Operațional Regional 2014-2020, în valoare totală de 1,2 milioane lei, cu 913 mii valoare nerambursabilă, consideră că a crescut competitivitatea firmei și acum merge umăr la umăr alături de giganții din domeniul automatizărilor roboților.

De la ambalat miere la pliculeț la roboți

În 2008, după ce a muncit pentru alte companii, a simțit că este pregătit să urmeze calea antreprenoriatului. A adus o mașinărie din China ce trebuia să facă un lucru simplu: să ambaleze miere la pliculeț, adică micro packaging. Mașina însă nu a funcționat. Încercând să repare acel utilaj, l-a întâlnit pe viitorul său asociat, care era automatist și cu ajutorul acestuia a reușit să-l pună în funcțiune. Atunci și-au dat seama amândoi că se pricep să facă acest lucru și, mai ales, că le place. Au devenit parteneri, au deschis un atelier de prelucrări mecanice și au început să construiască utilaje noi de ambalare primară. Pentru că și-au dat seama că orice produs are nevoie de o ambalare: primul strat peste produs este ambalarea primară, urmează ambalarea secundară sau baxarea, apoi cea terțiară sau paletizarea, iar ei puteau să ofere asta clienților cu utilajele făcute intern. Timp de 10 ani au exploatat această nișă cu succes.

Zece ani mai târziu, au avut un contract mai mare de ambalare care a inclus și un robot. Practic, atunci au făcut cunoștință cu robotica. Acesta a fost declicul. „Am zis că asta e calea, a lucrărilor de mare amploare. A fost un an important, plin. Cifrele au fost frumoase. Asta a fost partea plină a paharului. Partea goală a fost că partenerul meu nu a vrut să facem proiecte de mare anvergură, considerând că nu ar trebui să mergem pe roboți pentru că vin la pachet și cu riscuri. Atunci am hotărât să mergem pe căi diferite. Colaborăm în continuare în domeniu, am rămas prieteni, dar nu mai suntem asociați”, își aduce aminte Dacian.

Soluții pentru automatizarea proceselor de ambalare

În 2019 a revenit la ambalarea primară pentru clienți, dar gândul i-a rămas la anul anterior care îi arătase că aceea era direcția bună. Așa că a început să gândească și să ofere soluții clienților săi, mai ales celor din industria alimentară, pentru reconfigurări de trasee tehnologice existente prin automatizarea proceselor de ambalare. Să propună robotizarea proceselor în companii și creșterea productivității fără a fi nevoie de mai mulți angajați. „Un robot nu va înlocui o mașină dedicată, ci o va pune în valoare. Lăsăm roboții să îndeplinească sarcini simple și repetitive sau care afectează sănătatea oamenilor. De foarte multe ori, celulele de automatizare protejează oamenii de sarcini care le pot afecta sănătatea. Fie că vorbim de aplecări multiple, ridicare de greutăți sau lucrul într-un mediu inconfortabil cum sunt depozitele frigorifice sau locurile cu temperaturi foarte ridicate. La fel de important este faptul că soluțiile de automatizare inteligentă reduc la jumătate spațiul utilizat pentru diferite procese”, spune Dacian Popa.

Parteneriat important cu un gigant în automatizare

Ca în orice industrie, există nume de referință și în domeniul roboților și robotizării. Iar unul dintre aceste nume, Kuka, le-a propus un parteneriat în 2020. Kuka este un concern internațional de automatizare cu o cifră de afaceri de aproximativ 4 miliarde euro și aproximativ 15 000 de angajați. „Una din verticalele de bază din robotică este packaging-ul și se pare că noi chiar ne pricepem la asta. Parteneriatul cu Kuka ne-a demonstrat că suntem buni în ceea ce facem. Din cei 5 integratori câți suntem la nivel național, noi ne pricepem la automatizarea procesului de ambalare”, spune Dacian. Așadar, Kuka pune la dispoziţie roboții, iar Micropack face automatizarea pentru ambalarea şi manipularea de mărfuri.

Echipamente software și hardware prin POR 2014-2020

Pentru că „resursele erau limitate, iar nevoile nelimitate”, Dacian a depus proiect pentru  achiziționarea de tehnologie inovativă pentru proiectare și fabricare utilaje, cu finanțare nerambursabilă din Programul Operațional Regional 2014-2020. Și-a cumpărat, printre altele, un soft specializat pe proiectare, construire și simulare virtuală a proceselor de fabricație, integrând diverse echipamente: un robot industrial pentru debitare table complet dotat, un fascicul laser pentru acel robot, un CNC, o cameră vision cu sistem laser de siguranță, dar și o imprimantă 3D de care este foarte mândru. „Noi avem acest avantaj major. Cu ajutorul fondurilor ne-am utilat și avem și software și hardware care să ne ajute să fim competitivi în viitor. Piesa care conține softul de proiectare ne scade efortul de programare a roboților cu 40%. Avem și camera vision care dă coordonatele unui robot pentru a identifica, a localiza, a apuca și a sorta diverse produse și poate fi folosit la 8 roboți în cascadă. Imprimanta 3D pe care am cumpărat-o, acum 3 ani nu exista. Am fost vizionar când am pus-o în proiect. Se pot face piese de avion cu ea. E prezentă în unitățile militare din SUA. Întâlnește și dezideratul meu în calitate de antreprenor de ani de zile: înainte de a apăsa pe buton, îmi spune cât costă și în cât timp este gata”, povestește Dacian cu entuziasm despre echipamentele care îl ajută atât de mult în business-ul său. Tot el spune că fără fonduri i-ar fi fost mult mai greu, acum deschizându-i-se mult mai multe uși și oportunități.

Sortare de deșeuri cu roboți și un soft ERP

Ca planuri de viitor, Dacian și echipa sa visează să ajungă în afara granițelor cu soluția sortării de deșeuri cu roboți. Chiar dacă ideea este a unor canadieni, vrea ca soluția automatizării să fie a lui. Erorile de sortare sunt frecvente la colectarea sau depozitarea materialelor reciclabile, fie din neatenția utilizatorilor, fie din lipsa de informații. Roboții pot analiza și sorta mult mai rapid deșeurile decât omul. Prin accelerarea procesului de sortare a materialelor reciclabile, cantitatea totală de materiale care poate fi reciclată și reutilizată eficient este mult mai mare. Tot ca proiect de viitor ar fi digitalizarea companiei cu un sistem ERP. O soluție pentru digitalizare este, bineînțeles, apelul „Transformarea digitală a IMM-urilor orientată către creșterea intensității digitale“- Apel Pilot în parteneriat cu Banca Mondială.

Se bazează pe motto-ul lui Peter Drucker care spune că „Cel mai bun mod de a prezice viitorul este să îl creezi”. Lucrează cu nume mari din industria alimentară și implică toate resursele companiei în aceste proiecte. Poate transforma procesele de ambalare manuală în procese robotizate în orice domeniu și oferă inclusiv soluții de robotizare care se pot închiria. În momentul de față, Micropack Automatizări are clienți în lista de așteptare pentru următorii 20-30 de roboți. Deși știe că mulți antreprenori consideră robotizarea o cheltuială mai mult decât o investiție, Dacian vrea să demonstreze că, în timp, este un câștig, mai ales având în vedere lipsa acută de oameni pe piața muncii. Tot el mai spune că „Odată ce te apuci să faci automatizări, ești împlinit din punct de vedere profesional. E ca un microb. Noi nu ne plictisim niciodată. Venim la job ca la joacă”.

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

7
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

O afacere pentru siguranța caselor noastre

Reporter REGIO: episodul 18

O afacere pentru siguranța caselor noastre

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020

Au început ca un business de familie, în 2014, în curtea părinților, într-un domeniu de nișă: producția de pălării de coșuri de fum. De atunci, au implementat două proiecte cu finanțare europeană din POR 2014-2020, au depășit o cifră de afaceri de 3,5 milioane euro și au ajuns un nume important în domeniul producției de sisteme profesionale de coșuri de fum cu tubulatură ceramică și din inox, certificate la nivelul Uniunii Europene.

Răzvan Anăstăsoaie și Liviu Baltă, unul din Bacău, celălalt din Cluj, s-au cunoscut în copilărie într-o tabără și au păstrat legătura de-a lungul timpului. Viața i-a adus în postura de cumnați, soțiile lor fiind surori, dar și asociați în compania pe care au înființat-o împreună în Comănești, AB Group Ceramics SRL. Sub numele Kaminhorn, au amenajat un fel de garaj în curtea părinților și au organizat o mică linie de producție de pălării de coșuri de fum din beton.

De la accesorii de coș de fum la coșuri ceramice

Răzvan venea din zona de vânzări în domeniul materialelor de construcții, iar la ultima firmă la care a lucrat vindea elemente de coș de fum și de ventilație. Clienți din toată țara cereau și aceste accesorii, pălăriile de coș de fum. Era cerere, dar ofertă… nu prea. Existau doar două produse pe piață. Așa a încolțit ideea unei afaceri. Au copiat un model deja existent, l-au dezvoltat și l-au dus la un alt nivel. În câteva luni, au certificat produsul, iar într-un an de zile pălăria de coș de fum făcută la Comănești a intrat în marile magazine de bricolaj din toată țara. „În 2015, ne-am dat seama că această parte a activității este o nișă destul de mică. Nu făceam cine știe ce cifre. În primul an, am avut o cifră de afaceri de 50 mii euro. Era puțin. Și ne-am gândit cum să dezvoltăm mai departe. Aveam două opțiuni: să facem tot elemente din beton, bolțari, pavele, borduri sau să facem tot sistemul de coșuri de fum profesionale. Ultima idee ne-a surâs mult mai tare. Când ne-am documentat mai bine, ne-am dat seama că un coș de fum este partea cea mai sensibilă a unei locuințe. Iar prin ceea ce facem noi, punem casa clientului în siguranță. În 2016, am început să producem coșuri de fum ceramice și suntem singurul brand românesc de coșuri de fum ceramice. Concurența noastră sunt firme multinaționale din Europa”, spune Răzvan Anăstăsoaie.

Primul proiect european

Nevoia de dezvoltare și extindere a capacității de producție, dar și de diversificare a produselor a condus la primul proiect cu finanțare europeană, în 2017. Au obținut 160 de mii de euro nerambursabili, bani care s-au transpus în utilaje de ultimă generație și care i-au ajutat să crească, spune Răzvan. „A fost prima experiență cu fondurile europene și ne-a ajutat să mărim capacitatea de producție. La început, toată lumea ne zicea că nu vom primi fonduri. Dar noi aveam un scop și l-am dus la capăt. Nu ne-am lăsat influențați. Una din cheile succesului este să nu renunți. Ne-am făcut un plan, știam ce ne dorim, am simțit că asta vrem să facem. Dincolo de toate beneficiile financiare pe care le aduce un business este și partea de împlinire a scopului pe care îl ai în viață, profesional vorbind. În antreprenoriat există partea de intuiție, iar noi am simțit că e bine”, povestește Răzvan. În 2019 au început și producția de coșuri de fum din inox.

Al doilea proiect

La începutul lui 2020 a urmat cel de-al doilea proiect prin Programul Operațional Regional 2014-2020, în valoare totală de 4,4 milioane lei, cu 2,6 milioane lei asistență financiară nerambursabilă. Acest proiect a început mai greu din cauza pandemiei și ce a presupus aceasta: timpi mari de răspuns sau de producție a utilajelor. De exemplu, un echipament care avea inițial termen de producție de 8-10 săptămâni, a ajuns la 200 de zile lucrătoare. Dar proiectul a fost finalizat cu succes anul acesta, în iunie, și s-a axat pe diversificarea producției și a produselor. S-au orientat către un lucru de viitor pe care l-au observat la târgurile internaționale la care au participat: partea de ventilație a clădirilor. Mall-urile, restaurantele, clădirile mari au nevoie de o parte de aerisire, o tubulatură care să scoată afară aerul viciat și să introducă un alt aer proaspăt. „În restaurante este o piață mai dezvoltată în România, dar e dezvoltată cu tubulatură din tablă zincată, noi lucrăm în inox. În afară, se folosește doar inox. Aici am văzut noi o diversificare a gamei de produse printr-un proiect cu o valoare mare. Am zis că e mai bine să visăm și să gândim grandios, cu valori mari”, spune Răzvan.

Singurul producător român expozant la Târgul din Verona

Anul trecut, Kaminhorn a participat, prin proiect, la cel mai mare târg de profil în domeniu, la Verona. Progetto Fuoco reunește cei mai importanți producători pe zona de sisteme de încălzire, iar din 800 de participanți Kaminhorn a fost singurul producător român ca expozant. Au avut foarte multe cereri la acel târg, inclusiv din Uruguay, și au realizat că participarea la un târg de asemenea anvergură le dă încredere că fac bine ceea ce fac. Chiar dacă nu aveau toate utilajele ajunse pe linia de ventilație, au păstrat legătura cu clienții și au reluat discuțiile recent, când linia a fost completă. De altfel, Răzvan și Liviu și-au promis că vor participa la astfel de târguri cu fiecare ocazie pentru că sunt o sursă valoroasă de informație și au parte de multă vizibilitate.

Valorile comune au format o echipă

Cei doi cumnați spun că se bazează foarte mult și pe echipa pe care și-au format-o. Au 40 de angajați în toate departamentele, iar în ultimii ani, au reușit să atragă oameni de calitate, din diverse orașe ale țării, cu experiență, care inspiră și care îi determină pe cei de lângă ei să înflorească. Sunt motivați, vin cu idei care dezvoltă firma și dau energie. Sunt oameni care au aceeași viziune și cred în dezvoltare și evoluție. În același timp, parteneriatul dintre cei doi, format în baza unor valori comune, dă roade și le aduce împlinire și dezvoltare. „Dacă pleci la drum cu ideea doar de a face bani, pleci singur. Dacă pleci cu ideea de a dezvolta ceva, nu ai cum sa nu atragi și alți oameni. În cazul nostru, suntem doi parteneri, dar ne-am ales din companie încă 3-4 persoane într-un grup de top management pe care îi implicăm în decizii și de la care ascultăm idei. Un business dacă e făcut bine și cu integritate și încredere, este un prilej de a dezvolta o relație cu cineva. Am colindat Europa împreună, am mers la târguri, ne-am luat și familiile cu noi pe unde am mers, am petrecut timp împreună. Business-ul ne-a făcut să ne creăm niște amintiri împreună care ne-au dezvoltat relația”, povestește Răzvan Anăstăsoaie.

Kaminhorn deține, în momentul de față, în jur de 10% din cota de piață în zona coșurilor de fum din România. Cifra de afaceri a crescut vizibil în fiecare an, ajungând de la 50 de mii de euro, la 3,5 milioane de euro, o evoluție care nu ar fi fost posibilă fără cele două proiecte cu finanțare europeană prin POR, povestește Răzvan. La sfârșitul anului trecut au deschis un showroom în Cluj, iar anul acesta, unul în București. Ținta lor este să înceapă să vândă în Europa de Vest, iar în maxim trei ani să se extindă pe alt continent. Pentru viitor, deja au conturată o direcție: linii automatizate cu roboți. „Încă de când am depus acest proiect, am început să ne gândim la următorul. Proiectul abia finalizat a fost gândit pentru locația asta, dar ne-am dat seama că ne trebuie alt spațiu. Pe partea de utilaje, deja știm ce ne trebuie ca să trecem la următorul nivel. Care este următorul nivel? Un proiect de 2-3 milioane de euro. Știm producătorii, am fost, i-am văzut, pe unii dintre ei îi cunoaștem, știm ce înseamnă partea de roboți, de linii automatizate. Concurența noastră din Polonia, Franța sau Ucraina deja face la nivelul ăsta. Dacă vrem să ajungem acolo, să acoperim o cotă de piață și din Europa sau alte zone, aici este nivelul de investiție. Probabil următorul proiect va fi la minim 2 milioane de euro. Noi tot timpul căutăm proiecte pentru că în producție trebuie să îmbunătățești continuu ca să menții un nivel ridicat al așteptărilor”, spune Răzvan.

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

modelele proprii_
NOUTĂȚI Reporter Regio

Evoluție în industria încălțămintei susținută de REGIO

Reporter REGIO: episodul 17

Evoluție în industria încălțămintei susținută de REGIO

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                     

În Vicovu de Sus, o localitate recunoscută la nivel național pentru tradiția producției de încălțăminte din piele de calitate, se spune că „dacă la o casă nu se face încălțăminte, cu siguranță la a doua casă există cel puțin două persoane care fac”. Acest meșteșug este moștenit din generație în generație, iar tehnicile au fost perfecționate cu ajutorul tehnologiei, în timp.

Ady Star Shoes SRL este producător de încălțăminte și a fost printre primele firme din Vicovu de Sus care a luat fonduri prin POR 2014-2020 pentru achiziția de utilaje. Astăzi, compania se bucură de succes cu două proiecte, unul finalizat și unul în curs de implementare. Și nu se oprește aici. Mai are încă două proiecte în plan: în domeniul economiei circulare și pentru digitalizare firmei. Datorită finanțării europene, Ady Star Shoes SRL a investit în inovație, tehnologie și dezvoltare de produse și a reușit să-și extindă capacitatea de producție și, în același timp, să îmbunătățească calitatea produselor. A trecut de la producția pe bază de comandă la cea în serie, iar acest lucru înseamnă o evoluție enormă pentru o firmă mică. Cele două proiecte REGIO au o valoare totală de 8,6 milioane lei, cu o asistență financiară nerambursabilă de 5,3 milioane lei.

Meserie transmisă din ucenic în ucenic

Arta meșteșugului încălțămintei în Vicovu de Sus a pornit, se spune, de la un singur om care știa această meserie, în anii ”80. Acest meșter a devenit un adevărat mentor pentru ucenicii săi, care învățau alături de el timp de un an, dobândind cunoștințele și abilitățile necesare pentru a deveni și ei meșteri în încălțăminte. După ce își încheiau ucenicia, aceștia își deschideau propriile ateliere și, la rândul lor, deveneau mentori pentru alți ucenici, transmițând astfel tradiția meșteșugului din generație în generație. Producția de încălțăminte din piele a devenit un fenomen important în Vicov la acea vreme, devenind o activitate înfloritoare și respectată în comunitate. Înainte de criza economică din 2008, numărul de firme specializate în acest domeniu înregistrate la primărie era în jur de 200. După criză, industria a suferit o scădere și doar aproximativ 50 de firme au reușit să reziste. Chiar și-așa, la momentul de față, în acest orășel cochet din Bucovina se produc în jur de 8 mii de perechi de încălțăminte pe zi.

Producție, vânzare și din nou producție

Gheorghe, sau George- cum îi spun prietenii, Ciubotar a fost ucenic în anii ”90. A învățat meserie și apoi și-a deschis un atelier acasă, ca toți ceilalți. Făcea încălțăminte manual, pe care mai apoi o vindea în piețe și târguri. Deși îl cheamă Ciubotar spune, râzând, că nimeni din familia lui nu a fost cizmar și nu a primit vreo moștenire. El este primul care face această meserie. După ce a terminat stagiul militar a luat o pauză de la producție și s-a reorientat către distribuție. „Vindeam încălțămintea în bazarul nostru de la Suceava. Am prins gustul și mi-a plăcut. Pe atunci, mulți din cei care produceau, nu știau să și vândă, iar cei care vindeau, nu știau să producă. Eu aveam acest avantaj. Un distribuitor lua de la 4-5 producători locali și vindea mai departe. Era o meserie profitabilă. Acum, am rețeaua mea de distribuție”, povestește George. El a devenit asociat și administrator al firmei Ady Star Shoes anul trecut, din poziția de distribuitor. A fost un apropiat al firmei și a fost implicat activ în procesul de producție încă de la înființarea companiei, în 2015.

Primul proiect REGIO

În 2018 a fost aprobat primul proiect pentru utilaje de ultimă generație pentru Ady Star Shoes, cu o valoare nerambursabilă de 877 mii lei.Firma era la un nivel destul de mic pe atunci, După implementarea proiectului s-a văzut o diferență enormă și la calitate și la cantitate. Două mașini au fost piesele principale, una de tras vârf și una de tras călcâi, așa se numesc. După ce au venit utilajele și le-a pus în funcțiune producătorul italian, producția a crescut de la 20-30 de perechi pe zi la 40-50 de perechi pe zi. Dar, foarte important, am început să avem o producție constantă. Înainte, producția se făcea pe bază de comandă în funcție de comenzile primite de la distribuitori. După ce am avut aceste utilaje, producția a devenit liniară, cu un flux constant și calitate. Diferența între producție la comandă și producția în serie este un pas colosal pentru orice firmă. Am economisit și mult timp, ce făceam înainte în jumătate de oră acum fac cu ajutorul mașinilor în 3-4 minute. Aveam nevoie de utilajele astea și ne-au ajutat foarte mult”, povestește George Ciubotar.

Curajul pentru al doilea proiect

Pentru că primul proiect a fost terminat în șase luni și totul a decurs repede și bine, George Ciubotar a prins curaj să depună un al doilea, pentru extinderea capacității de producție. Cu ajutorul consultantului, cu care a colaborat foarte bine la primul proiect, a gândit, pentru finanțarea a doua, o hală nouă cu un flux de producție tehnologizat 100%. Era nevoie de un spațiu nou odată cu mărirea capacității și o achiziție de utilaje noi și performante. Acest al doilea proiect este în valoare totală de 7,5 milioane lei și este în implementare până la finalul anului. Dacă prima investiție i-a asigurat tehnologizarea fluxului în proporție de 75%, restul de 25% rămânând lucrul manual, prin a doua investiție REGIO fluxul este tehnologizat 100%.

Grija pentru angajați și mediu: lucrul cu latex pe bază de apă

Al doilea proiect cuprinde un utilaj performant de aplicat tocuri, care permite firmei să se dezvolte și în domeniul încălțămintei elegante. O masă de croit digitală va elimina ștanța și cuțitul care se folosesc acum și va ajuta ca pierderile să fie cât mai mici. De asemenea, vor fi achiziționate mașini cu care se va lucra cu latex pe bază de apă. Este un aspect foarte important pentru mediu. Prenadezul cu care se lucrează în această industrie este foarte toxic și poluant pentru mediu. „Folosirea latexului pe bază de apă ne-a permis să fim mai atenți la sănătatea și siguranța angajaților noștri, deoarece acesta prezintă riscuri mai mici pentru sănătate comparativ cu prenadezul toxic. Valoarea utilajului pentru lucrul cu latex nu este foarte mare, dar impactul asupra mediului și asupra sănătății este colosal. În același timp, latexul protejează pielea pe interior să nu intre apă. Sunt mai multe beneficii. Această tranziție către lucrul cu latex pe bază de apă ne-a oferit ocazia să ne adaptăm și să rămânem în pas cu noile tendințe din industrie, demonstrând că putem evolua și crește în mod responsabil, fără a compromite calitatea produselor noastre”, spune George. Cu noul proiect Ady Star Shoes are în target producția a peste 100 de perechi pe zi, iar hala a fost gândită în această direcție.  

       

Alte două proiecte în plan

Dacă terminăm cu bine acest al doilea proiect, nu ne oprim aici. Am mare curaj”, spune George Ciubotar. Își dorește ca următorul pas să fie înspre economia circulară. Deșeurile din piele sunt foarte greu de reciclat, ele trebuie incinerate. Cu ajutorul utilajelor performante, pierderile din bucățile de piele sunt mai mici, dar ele există. Cu soluții ingenioase George și consultantul său au în plan un proiect de reciclare. E păcat ca aceste bucăți din piele să nu fie refolosite în alt scop, spun ei.

Și pentru că există finanțări și pentru digitalizare, își dorește să achiziționeze niște aplicații de design de încălțăminte care sunt foarte scumpe. În momentul de față, designul este făcut de un inginer. El creează modelele, vânzătorul le prezintă clienților, clienții fac comandă în funcție de preferințe. Pentru modele se inspiră și de pe net. Dar niște aplicații ar ajuta enorm. De asemenea, își dorește un scanner 3D de calapoade, o aplicație de management, de HR, contabilitate, distribuție. Toate acestea ar duce la evoluția și extinderea firmei… cu ajutorul fondurilor europene și cu un strop de curaj.

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

20230622_144330
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Esență de lemn, extrasă cu fonduri REGIO

Reporter REGIO: episodul 16

Esență de lemn, extrasă cu fonduri REGIO

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                     

Ce au în comun modellingul, vinul și lemnul? Aparent, nimic. Dar aceste trei elemente „spun” povestea unei afaceri ce a răzbit timpului și provocărilor din domeniul producției cu ajutorul unui sprijin financiar european consistent. Soții Olariu, Gabriel și Laura, au pus bazele societății Dias Wood SRL, în Botoșani, acum aproape 14 ani, având ca domeniu de activitate prelucrarea lemnului. Cu ajutorul unei finanțări din POR 2014-2020 de aproape un milion de euro, activitatea Dias Wood a fost tehnologizată complet prin utilajele achiziționate, iar acum soții Olariu abia așteaptă noile apeluri dedicate IMM-urilor pentru că, după cum spun ei, „fondurile europene dau dependență”.

Modelling și vin

La terminarea liceului, Laura a plecat în Grecia pentru a munci și a strânge niște bani de studii. Își dorea să facă facultatea la Londra, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. La început a făcut modelling în Grecia, apoi s-a angajat la un restaurant de lux, iar mai apoi s-a înscris la Facultatea de Științe Economice din Atena. Pentru că era istovitor să fie și model, și studentă și chelner, după un timp a renunțat la restaurant și s-a angajat la o firmă micuță de consultanță pe fonduri europene. Făcea proiecte pentru startupuri, iar unul dintre clienți devenise interesat de România și de ce afaceri ar putea deschide în România. Laura a făcut cu el o excursie în țară, i-a prezentat mai multe locuri pentru a-și face o idee, dar nu a investit nimic. În schimb, în mintea Laurei a încolțit ideea unei afaceri: „Am fost în vizită la multe podgorii atunci. Știam câte ceva din domeniu pentru că la restaurant, din poziția pe care o ocupam, eram și somelier, și am zis să încercăm. Am vrut să importăm inițial vin la sticlă, dar am aflat de la cunoscători în domeniu că nu avem nicio șansă. În schimb, era un sector de piață neacoperit, importul de vin roșu vrac. În scurt timp, ne-am deschis afacerea noastră, cu loc de depozitare, cisterne. Ambalam în cutii vinul și îl vindeam la taverne și la producătorii de vin autohton. A fost o afacere frumoasă, cu oameni frumoși, afaceri din tată-n fiu, era altceva. Până… s-a terminat! Prin lege,  s-a interzis importul de vinuri vrac din țări extracomunitare”, povestește Laura.

Lemn

Momentul în care a trebuit să închidă afacerea cu vinuri a coincis cu perioada în care un client i-a cerut să îi aducă din România niște butoaie din lemn pentru învechit vinul. Baric sau barrique, că așa se numesc butoaiele franțuzești care aveau acest scop, erau foarte scumpe. „Am adus atunci butoi de stejar din România și i-a plăcut foarte mult, a zis că avem un lemn foarte fain. După butoaie, ne-a cerut cherestea. Și așa ne-am orientat spre o afacere cu lemn”, povestește Laura. Au încercat să facă în Grecia comerț cu lemn, dar nu a mers cum trebuie. Soțul venea în România, se ocupa de achiziții, iar ea de vânzări în Grecia. Era cerere, dar nu se descurcau cu achizițiile, nu erau gata la timp, uneori nu era calitatea cerută. Atunci au hotărât să vină amândoi în România și să încerce să deschidă o fabrică. Mai întâi, au prelucrat lemn la altcineva, la o altă fabrică, au învățat tainele lemnului și au agonisit niște bani. După un timp, au închiriat un spațiu și au achiziționat câteva utilaje second-hand. Au stat în acel loc, în chirie, 15 ani. „Așa am început, în 2005, cu prelucrare primară a lemnului. N-am știut la ce ne înhămăm, n-am știut ce înseamnă producția în România. Prima societate pe care am avut-o, a falimentat în 3 ani, în 2008. Am mai deschis una în 2009 și este cea actuală. E foarte dificil domeniul. Lemnul e dificil. Ai nevoie de oameni dacă nu ai tehnologie, iar noi nu aveam atunci tehnologie. Depindeam de oameni. Ne-am acomodat, dar foarte greu. Am intrat în horă, aveam credite, am jucat. Încet, încet am căpătat și cunoștințe importante”, spune Laura. Acum, Dias Wood SRL livrează pe piața internă parchet stratificat și parchet din lemn masiv, iar pe piața externă, furnir.

Fonduri europene

Primul proiect, depus în 2010, a fost unul mic, zice Laura, finanțarea fiind în jur de 300 de mii de euro. Totul a decurs foarte bine, implementarea proiectului a fost un succes și au început să se pregătească pentru alte fonduri prin noul Program Operațional Regional 2014-2020. Ca să nu mai stea în chirie, au vrut să schimbe locația și au luat un teren într-o comună limitrofă a Botoșaniului. „Când a apărut ghidul, am văzut că trebuia să fie în urban. Ne-am chinuit mult să găsim locația asta unde suntem acum, a fost cu foarte multe peripeții. Era liziera, nu era nimic, nu utilități, nimic. Am luat terenul, apoi un credit prin IMM Invest pentru construcția fabricii, iar după ce am obținut autorizația de construcție, în 3 luni am terminat fabrica. În septembrie, am început să construim și în decembrie a fost gata. A fost o muncă titanică, dar am reușit să ne schimbăm locația”, își aduce aminte Laura.

De când prelucrează lemnul, soții Olariu și-au dorit foarte mult să lucreze cu un anumit client din Elveția, dar nu au îndeplinit niciodată standardele tehnice cerute. După ce au instalat primele trei utilaje din cele 15 achiziționate prin POR 2014-2020, în 2019, au început să lucreze cu acel client elvețian. „În domeniul nostru ne luptăm cu zecimile de milimetru. Facem furnirul pentru parchetul multistratificat din lemn, e mai de nișă un pic. Acum, cu utilajele luate, aveam mult mai precisă tăierea. Era vorba de 0,05 milimetri abatere maxim pe care puteai să o faci”, spune Laura.

Câștigul la loto

În 2021 a început producția în locația nouă, după un 2020 în care nu au avut activitate din cauza schimbării de locație. A fost foarte greu financiar, cu mutarea, cu pandemia și își aduce aminte Laura că nu aveau bani nici de motorină. Un ajutor neașteptat a venit într-o duminică, atunci când au câștigat la loto 70 de mii de lei, bani pentru care nu s-au bucurat neapărat pentru că nici nu au apucat să îi vadă, atât de repede s-au dus. Între timp, clientul din Elveția pe care l-au ținut aproape și care le-a dat un vot de încredere, le-a dat un avans financiar să înceapă activitatea. „Până să învățăm să folosim utilajele, am stricat mult lemn. Învățam din aproape în aproape. Când nu era tehnologie, era greu fizic. Acum e altceva, este o provocare, nu ai timp să te plictisești. Partea faină e că tehnologia scutește mult. De altfel, toate utilajele noi sunt conectate la internet, iar tehnicienii, oriunde ar fi prin Europa, ne ghidează cum să rezolvam în caz de probleme”, spune Laura Olariu.

Soții Olariu consideră că Dias Wood SRL a evoluat enorm cu ajutorul tehnologizării făcute prin fonduri europene și abia așteaptă un nou apel. Pe lângă retehnologizare, firma a achiziționat și o centrală termică ce folosește drept combustibil rumegușul rezultat în urma producției, având astfel agentul termic necesar funcționării uscătoarelor pentru lemn, cât și încălzirii halei de producție. „N-am moștenit nimic de la mama, de la tata, n-am furat nimic, fondurile europene sunt singura șansă să răzbați. Fiecare utilaj costa cel puțin cât un apartament. De unde să iei banii? Noi cu finanțarea asta, am câștigat potul cel mare la loto. Odată ce ai luat fonduri, îți intră în sânge, dau dependență și deja mă gândesc că am o grămadă de cumpărat cu următoarele fonduri. Acum, avem toată experiența asta în spate, este o oportunitate pe care nu o putem rata”.

 

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

kaboom-42
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Loc de joacă în Suceava: un proiect cu ambiții mari pentru bucuria celor mici

Reporter REGIO: episodul 15

Loc de joacă în Suceava: un proiect cu ambiții mari pentru bucuria celor mici

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                     

 

O afacere de familie din Suceava, cu tradiție în domeniul Horeca, s-a extins prin Programul Operațional Regional Nord-Est 2014-2020, printr-un proiect în valoare de 7,8 milioane lei, din care 4,3 milioane lei valoare nerambursabilă. Alexandru Filipciuc duce mai departe, împreună cu sora lui, această afacere de familie, crescută în timp de tatăl lor, și administrează împreună un complex format din zone de restaurant, cazare și evenimente în Suceava. Ideea unui loc de joacă inedit și complex, dedicat familiilor care vin să petreacă timp de calitate împreună, a venit acum câțiva ani și s-au gândit să o materializeze cu ajutorul fondurilor europene.

Nevoia unui spațiu de joacă pentru copii

Tată a doi băieți de 4 și 8 ani, Alexandru a simțit nevoia acestui spațiu pentru copii. Pentru că exista deja în complex un teren de sport disponibil, cu o suprafață de 1.400 de metri pătrați, Alexandru și sora lui s-au gândit să îl valorifice construind un loc de joacă pentru copii. Dar nu orice fel de loc de joacă, ci unul atractiv, polivalent și echipat pe niveluri de vârstă. „Nevoia de joacă pentru copii este una permanentă și evidentă. Aveam deja un spațiu pentru copii la grădina de vară, dar era cumva o activitate sezonieră, era deschis doar vara. Părinții stăteau la terasă, copiii la joacă. Am zis să facem un spațiu permanent deschis, un loc de joacă generos, plin de atracții pentru toate vârstele. Având acest spațiu disponibil, ne-am gândit că este loc suficient pentru copii să se simtă în largul lor. Proiectul a fost gândit undeva în 2019. Ne-am făcut un plan, ne-am dat seama că voiam sa fie ceva extraordinar și ambițios și așa ne-am orientat către fonduri europene. Am depus proiectul și am fost extrem de fericiți când l-am câștigat. Am fost la prima experiență de acest gen. Din punctul nostru de vedere, lucrurile au mers foarte bine până aici”, povestește Alexandru Filipciuc. Astfel că, în luna ianuarie a acestui an, Kaboom Kids World și-a deschis porțile în Suceava.

Design interior făcut de o firmă renumită la nivel internațional

Deși nu a fost bugetat design-ul interior în proiectul finanțat prin POR 2014-2020, Alexandru și sora lui au contractat o firmă renumită la nivel internațional specializată în locuri de joacă, din Bulgaria. Au ales să lucreze cu specialiști în domeniu pentru că și-au dorit ca rezultatul să fie spectaculos. „La noi, în Suceava, nu era un spațiu de dimensiunile astea, ca suprafață, ca atracții sau complexitate. Ne-am dorit să fie altceva și astfel propunerile noastre s-au întâlnit cu ideile designerilor și au rezultat ziduri de escaladă, trambuline, modularul cu tobogane care are 300 m pătrați și este dispus pe 3 nivele, cu jocuri care stimulează competitivitatea, jocuri cu recompense, zone Lego, de creație, de desenat și construit. Există și mini-bowling, aparate de realitate virtuală, o zonă specială pentru copii cu vârsta până în 3 ani. Am vrut să facem atracții pentru o plajă mai mare de vârste. Sunt câteva aparate care pot fi folosite și de adulți, având în vedere că, tehnic, suportă până la 140 de kg”, spune zâmbind, Alexandru.

Un loc de joacă tehnologizat și adaptat copiilor cu dizabilități

În cadrul proiectului finanțat prin Regio, 35 de echipamente recreative și distractive pentru copii au fost achiziționate. De asemenea, finanțarea a inclus și sistemul de încălzire-climatizare, sistemul de sonorizare, achiziția de mobilier, echipamente IT și licențe, dar și echipamente pentru supraveghere video, detecție și alarmare. „Am încercat să automatizăm tot ce înseamnă activitatea noastră. Avem un soft de contorizare a tuturor atracțiilor, fiecare aparat are un cititor, copilul vine ori cu cardul ori cu brațara, scanează și intră la atracția respectivă. Cardurile au un anumit număr de puncte, în funcție de valoarea lor. Am încercat să facem pachete pentru toată lumea. De altfel, tot acest spațiu este adaptat și pentru copii cu dizabilități”, mai spune Alexandru.

   

Kaboom Kids World are o capacitate de 200 de persoane, iar atracțiile sunt dedicate copiilor cu vârsta până la 15 ani. Conceptul este gândit în cele mai mici detalii, de la spațiul de agrement, la zonele dedicate petrecerilor private, la zona de servit masa. Copiii pot face mișcare și își pot dezvolta abilitățile și talentele exact așa cum le place lor, prin joacă și experiențe noi. „Este un business tare frumos, cu copii, părinți și veselie. Știm că Suceava nu e un oraș de dimensiunea Bucureștiului sau Timișoarei, Iașului, dar și copiii de aici merită un loc frumos unde să se distreze. Copiii mei ar dormi aici, dacă ar putea, mai ales cel mare. Toți ne dorim ca pentru copiii noștri să fie mai bine decât a fost pentru noi”, spune Alexandru Filipciuc.

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

1
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Afacere pe două roți, accelerată cu viteza REGIO

Reporter REGIO: episodul 14

Afacere pe două roți, accelerată cu viteza REGIO

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

 

Ideea business-ului a încolțit prin facultate, undeva în 2007, când antreprenoriatul părea atrăgător din postura de student, iar nevoia de bani era acolo. Pasionat de tot ce înseamnă două roți, Ovidiu Teofănescu a căutat să îmbine pasiunea cu antreprenoriatul și să facă ceva diferit și nou pe piață. Este din Piatra Neamț, a terminat Facultatea de Turism în București și vinde în toată lumea, prin BizzOnWheels.com, soluții de mobilitate pe două roți: biciclete cu rol comercial și remorci publicitare, în toată lumea. Producția acestora se face în Neamț, cu materiale românești, iar finanțarea obținută prin POR 2014-2020 a ajutat afacerea să își crească capacitatea de producție cu 500% datorită utilajului achiziționat.

O nișă neexploatată în România

Fiind în căutare de idei de afaceri, a găsit pe internet, undeva în Belgia, niște biciclete publicitare cu patru roți. Atunci a realizat că o bicicletă poate să îndeplinească și sarcini comerciale, nu doar recreative. A creat un prototip de bicicletă cu un panou publicitar atașat și a înființat o agenție de promovare cu scopul de a vinde ideea de publicitate mobilă. „Agenția nu a avut succes pentru că nu am insistat prea mult pe ea, era greu de împărțit și școala și distracția și businessul, la vârsta aceea. Dar ideea a rămas în mintea mea și a lucrat continuu ca o provocare. Pentru că întotdeauna mi-au plăcut bicicletele, motocicletele și sunt pasionat de tot ce înseamnă două roți, la sfârșitul facultății am decis să merg mai departe și să pun în practică ideea. La acel moment, nu am găsit un corespondent în piață, cineva care să facă asta”, povestește Ovidiu.

Carturi pentru vânzări ambulante

În 2011, a concretizat ideea în produs prin remorca publicitară bici sau AdBicy. Era publicitate mobilă cu niște remorci utilitare de biciclete. A promovat-o și, încet încet, a început să încaseze și bani. Din acel moment, a reinvestit toți banii și cu profitul ce venea din vânzări, a început să dezvolte conceptul. „Misiunea noastră este de a ajuta companiile si micii antreprenori. Inițial, am crezut că publicul țintă sunt tinerii antreprenori care încep mici afaceri, dar acum vindem companiilor mari, resorturilor. În general, ajutăm companiile să ajungă acolo unde au nevoie clienții lor de ele și nu au posibilitatea să ajungă altfel. Poți exploata orice spațiu mic, de exemplu într-un parc, acolo unde sunt oameni și ar avea nevoie de o înghețată, de o cafea, se poate desfășura activitatea în doar doi metri pătrați. Carturile comerciale sunt folosite în spații unde nu poți face un punct de vânzare fix, dar nici nu poți intra cu o mașină. Bicicleta creează o nouă oportunitate. Așa a luat naștere ideea magazinului mobil pe bicicletă, niște carturi mobile tractabile cu bicicleta care pot fi folosite în două feluri, să le împingi sau să le tragi”. Bizz on Wheels produce, în esență, carturi utilitare de bicicletă. Cu acestea se pot desfășura activități comerciale de vânzări ambulante de înghețată, cafea, grătar, hot-dog, street food. Aceste carturi, în funcție de echipament, pot fi alimentate cu gaz sau electric, iar unele dintre ele sunt complet independente energetic. Sustenabilitatea este sporită de panourile solare și kiturile de sisteme electrice cu care sunt dotate. „Acesta este modul în care înțelegem să contribuim la binele și conservarea planetei noastre”, spune Ovidiu.

       

Comerțul stradal, un super business în străinătate

Vânzările se duc 99% în export, cu preponderență în SUA, dar și în alte 80 de țări din toată lumea. În străinătate, acest gen de comerț stradal este foarte bine dezvoltat, cu spații alocate special, cu autorizații anuale. În România, Bizz On Wheels vinde foarte puține biciclete și nu pentru că nu ar fi cerere, ci pentru că autorizațiile sunt foarte greu de obținut. Legislația nu este foarte bine pusă la punct pe acest segment, încă, dar se pot obține autorizații pentru acest tip de comerț în cadrul unor evenimente, festivaluri sau târguri care au luat amploare în ultimii ani. „De când am început noi și până acum, lucrurile s-au mai schimbat, am început să vindem și în România, dar puțin, să zic 1%. În străinătate, lucrurile stau altfel. În New York este un super business, ei nu au eliminat micii comercianți stradali. O autorizație în Central Park poate ajunge la 400 mii de dolari pe an, ceea ce înseamnă că există profit. La noi, există doar piața de evenimente unde se poate face acest gen de business, piață care s-a dezvoltat în ultimii ani foarte mult”.

Tehnologie laser prin REGIO

Ovidiu povestește că acest business s-a dezvoltat foarte greu. De la primul produs la conceputul Bizz on Wheels care include o gamă complexă, a durat foarte mult.E foarte greu să faci și producție și vânzare. Sunt două activități complet diferite. Producția consumă foarte multe resurse. Noi facem ceva pentru o nișă foarte mică, nu am ajuns la volume. O tonetă, o remorcă publicitară nu este pentru oricine. Piața e mică, crește, dar lent. Ne promovăm la târgurile internaționale, dar cel mai mult în online. Noi suntem un business care nu ar fi putut exista fără internet. Am încercat să îl fac să crească, dar îmi dau seama că dacă s-ar fi întâmplat asta, nu aș fi avut capacitatea să le produc”.

Prin 2019, pe când se afla la un târg de biciclete, a intrat în contact cu o firmă de consultanță din București care i-a prezentat avantajul fondurilor europene și cum l-ar putea ajuta în producție. I s-a părut o joacă, nu a crezut nicio secundă că ar avea vreo șansă să ia bani europeni, dar proiectul a fost acceptat la finanțare și din acel moment joaca s-a transformat în ceva serios. „Mașina de debitat cu laser ne-a ajutat să trecem de la producția artizanală la producția de serie. Ne permite să scalăm, să producem efectiv un număr mai mare, mai repede și la o calitate mult mai bună. Este precizie micronică. Pentru produse de masă și de serie este obligatoriu să folosești utilaje performante. Aici ne-au ajutat enorm fondurile. Utilajul acesta ne-a ajutat să standardizăm. Creșterea cifrei de afaceri a fost lentă și datorită modelului de business inițial, axat pe comenzi personalizate, realizate manual. Timpul mare de producție și un pret cât mai mic dorit de client fiind o balanță imposibil de obținut în sistem „artizanal”. Acest utilaj ne permite să producem în serie, produse standardizate, cu o calitate superioară la un cost minim. La un moment dat, aveam vreo 25 de oameni angajați cu o cifră de afaceri destul de mică. Nu era bine”. Utilajul a schimbat perspectiva de viitor pentru producție, a standardizat produsele, iar acum se fac multifuncționale, adaptabile. Acum, clientul își poate dota singur cartul, după nevoi, în funcție de tipul de comerț pe care îl desfășoară. În acest fel, timpul de producție a scăzut foarte mult, iar capacitatea a crescut de 5 ori pe un schimb, cu aceiași oameni.

„Acum ne permitem să dublăm cifra de afaceri lejer cu utilajul ăsta”

Business-ul Bizz on Wheels are o creștere de cifră de afaceri de 30% în mod natural, în fiecare an, de la înființarea firmei, dar acum, cu tehnologia pe care o deține, Ovidiu estimează că va fi mult mai mare. „Capacitatea de producție a crescut cu 500% și trebuie să o fructificăm. Accentul se va muta pe vânzări acum. Cu echipamentul luat prin fonduri ne-am rezolvat cea mai mare problemă: producția. Ca să scalăm, am fi avut nevoie de mai mulți oameni.  Acum, oamenii fac doar partea de asamblare și manipulare, iar producția este realizată de operatori CNC pe utilaje de ultimă generație”, spune Ovidiu Teofănescu. Tot el afirmă că obiectivul afacerii nu a fost partea financiară. El se consideră atașat de produse și de partea creativă. „Bizz on Wheels este o chestie vie. Eu o privesc în continuare ca pe o manifestare a mea. Eu m-am hrănit cu partea creativă și m-am atașat emoțional de produse pentru că producția îți oferă avantajul de a fi unic. Doar că atunci când vorbim de afaceri, magia antreprenoriatului trebuie să se materializeze și în bani. Toți banii care au venit în business, i-am reinvestit tot în business. Iar noi, acum, ne permitem să dublăm cifra de afaceri lejer cu utilajul ăsta. Am început chiar foarte bine anul pe partea de vânzări. Se simte. Fondurile europene m-au ajutat să avansez minim 5 ani în evoluția firmei”.

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

1
NOUTĂȚI Reporter Regio

O afacere pusă pe picioare cu ajutorul REGIO

Reporter REGIO: episodul 13

O afacere pusă pe picioare cu ajutorul REGIO

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

„Mergem mai departe!” Aceste cuvinte au devenit un motto de-a lungul timpului pentru personajul poveștii de succes din acest episod. La cei 65 de ani ai săi, are multă energie, este proaspăt absolvent de facultate de teologie și este de părere că trebuie să îți antrenezi creierul continuu pentru a nu-l pierde. Cornel Iftime a pus bazele Dimold Impex SRL, împreună cu soția sa, acum 25 de ani, în Bacău și și-a dorit să facă producție. A ales producția de accesorii pentru încălțăminte pentru că era mai aproape de meseria și de sufletul lor. Cu ajutorul unei finanțări nerambursabile de un milion de lei din POR 2014-2020, a reușit să gestioneze criza de personal cu care se confrunta și să răspundă favorabil comenzilor primite, achiziționând 4 echipamente de ultimă generație în domeniul componentelor pentru încălțăminte.

Lipsa forței de muncă și nevoia de tehnologizare

Ingineri de meserie, soția în tăbăcărie la fosta fabrică de încălțăminte Partizanul din Bacău, iar el, inginer mecanic în domeniul utilajelor, au hotărât în `98 să pornească pe cont propriu un atelier de producție accesorii încălțăminte: branțuri, ștaifuri și nu numai. Astăzi, colaborează cu fabricile de încălțăminte din toată regiunea Moldovei, dar cei mai mari clienți ai lor vin din Italia. „Am început de vreo 10 ani să lucrăm cu un italian pentru o firmă mare. Doi ani ne-au trimis comenzi doar de probă, până le-am câștigat încrederea. Ei lucrează cu un nume important în această industrie din Germania, o campanie care face peste un milion de perechi de încălțăminte per stagiune. O stagiune, în industria încălțămintei, înseamnă cam 5 luni de lucru într-un an, pentru sezonul următor. Noi, de exemplu, lucrăm cu ei pentru stagiunea de iarnă, cea de vară fiind acoperită parțial intern”, explică Cornel Iftime. Acest client din Italia preferă ca accesoriile să fie făcute manual, cu oameni. Mulțumit fiind de calitatea primită, după un timp a început să mărească numărul de comenzi. Asta a reprezentat o problemă pentru soții Iftime pentru că piața forței de muncă în Moldova era destul de instabilă și nu se găseau oameni dispuși să lucreze. Au avut posturi scoase la AJOFM în Bacău mulți ani, dar cei care se prezentau o făceau doar pentru a obține negație de muncă. Nu a venit niciunul să se angajeze. „Mulți dintre prietenii mei, care au fabrici de încălțăminte, mă întrebau de ce nu iau finanțare europeană. Ei luau fonduri, iar eu chiar îi ajutam să își aleagă utilajele. La momentul respectiv, nu voiam pentru că firma italiană cu care lucram de atâta timp avea pretenția să nu montăm aceste piese pe mașini automate pentru că exista riscul greșelilor. Pentru că e pe mașină, nu vezi greșeala, se poate compromite un lot întreg de încălțăminte, iar pagubele sunt enorme. Dar cum îmi cereau să cresc producția, să le ofer mai mult, le-am spus că fără mașini automate nu pot răspunde comenzilor primite pentru că oameni pur și simplu nu se mai găsesc. Toate astea în condițiile în care 6, 7 femei lucrau pentru două mii de perechi pe zi, iar nouă ni se cereau 3-4 mii de perechi pe zi. Atunci I-am rugat să mă lase să lucrez cu utilaje”, povestește Cornel Iftime.

„Dacă la o casă există temelie, la încălțăminte temelia este branțul”

Așa că, acum doi ani, au hotărât împreună că este timpul să treacă la nivelul următor cu ajutorul fondurilor europene. Au depus proiect și au achiziționat 4 utilaje performante și pompe de căldură. Dacă înainte foloseau cuțite din fier pentru a croi branțurile, acum folosesc mașina automată și au ajuns aproape să dubleze producția într-o zi de muncă cu mai puțini oameni. „Pentru un model de încălțăminte, cu toată gama de numere, ai nevoie de 16 cuțite dintr-un oțel special, cuțite care costă. Anul trecut am dat la fier vechi 10 tone de cuțite, pentru că în fiecare an foloseam peste o mie de cuțite ca să putem croi marfa clienților noștri. Acum mai lucrăm așa doar dacă avem o comandă mică. Mai avem mașina care montează glencuri automat. Aveam nevoie de 10-12 persoane să așeze lama la milimetru. Acum face mașina asta. A treia mașină e pentru montat talonetul. Mașina de ștanțat automată e, de asemenea, de mare folos. Pentru producția pe care o facem noi acum, în 15 oameni, înainte erau necesari peste 20 de oameni. Ne ajută foarte mult”.

Automatizarea fluxului de producție

Operațiile făcute de echipamentele achiziționate sunt de mare precizie și, cu ajutorul lor, se elimină orice greșeală umană ar putea apărea. Dacă, de exemplu, glencul metalic nu este pus într-o poziție bine definită tehnic, atunci la o încălțăminte cu toc înalt tocul va călca în altă direcție. Sau, dacă alte piese nu se suprapun perfect, pielea va suferi tensiuni interne în structură și încălțămintea va ieși strâmbă. Chiar dacă italienii au cerut mult timp ca accesoriile să fie făcute manual, acum s-au convins că și tehnologizarea este bună și nu mai există riscul ca o comandă mare „de azi pe mâine” să nu fie onorată.

Și pompele de căldură achiziționate prin proiect au adus un real beneficiu pentru atelierul de accesorii. „Le recomand oricui. Acum, cu pompele de căldură plătim cam 60% din cantitatea de lemne pe care le-am fi plătit într-o lună. Nu mai zic că înainte venea cineva să facă focul dimineața devreme și dura până se încălzea, iar acum, în 15 minute se încălzește după ce apăs pe buton. Mașinile și pompele de căldură sunt cele mai bune lucruri”, spune, zâmbind, Cornel Iftime.

„Finanțarea ne ajută să supraviețuim”

Deja au foarte mult de lucru pentru stagiunea ce urmează și, pentru prima dată, soților Iftime nu le este teamă că nu ar putea onora comenzile venite. „La noi nu o să vedeți o creștere fulminantă a cifrei de afaceri acum, odată cu această finanțare. Aceste utilaje ne ajută să supraviețuim. Poate ne și ridicăm un pic, având continuitate în lucru. Anul acesta vom vedea ce se întâmplă. Noi așa am oscilat până acum, între minus și plus. La noi sunt niște semifabricate foarte ieftine, de 0,4 euro. Daca eu propun o creștere de preț la 0,42 euro, clientul va găsi alt furnizor. Și mai e ceva, dacă noi avem sub o mie de perechi pe zi, suntem în pierdere, la toate costurile care sunt, ajungem sub zero. Dacă este peste o mie, începem și noi să câștigăm dar puțin, că așa se câștigă în industria accesoriilor pentru încălțăminte. Și cu toate astea, eu zic că o să fie bine. Anul acesta, pe la final, poate o să explodeze cantitatea. Acum avem cu ce să producem, avem mașinile astea cu care ne mândrim”.

„Datorită acestei finanțări, mergem mai departe”

De 20 de ani, Cornel Iftime merge la târguri internaționale de profil și se pune la curent cu toate noutățile în domeniu. Și-a făcut deja un nume, dar speră să îl mai cunoască și alții, mai ales acum că poate face față unor comenzi mai mari. „Până acum mi-era frică să le spun cât pot să produc pe zi. Le spuneam că mai mult de atât eu nu pot să fac. Dar acum nu-mi mai este frică. Este foarte important să respecți termenele de livrare atunci când preiei o comandă. Dacă nu cauți să modernizezi producția, să ridici nivelul produsului și să poți răspunde la întrebarea unui client dacă poți sau nu mări numărul de produse livrate, nu supraviețuiești. Datorită acestei finanțări, mergem mai departe. Altfel stăteam, ne limitam sau poate, ușor ușor, ne duceam în jos. Dacă nu ne modernizăm, ne oprim. Dacă te limitezi la ceea ce știi, ce ai învățat acum mult timp, nu ai șanse. Trebuie să vii cu ultima tehnică”.

Student la 60 de ani

Deși a terminat facultatea în anii `80, Cornel Iftime a simțit nevoia unei noi provocări la 60 de ani. A vrut, inițial, să facă un doctorat în domeniul lui, dar cumva viața l-a îndreptat spre teologie. Avea niște întrebări, căuta răspunsuri și a vrut să studieze mai aprofundat. „Studiul te menține, te întreține. Nu știți cât bine face studiul la 60 de ani. De la o vârstă începi să mai uiți, creierul neexersat se duce. În prima sesiune am plâns. Am vrut să mă las de vreo 20 ori în cei 4 ani de facultate, dar familia m-a încurajat mereu să merg mai departe. Și am învățat așa cum nu învățam acum 40 de ani. Eu eram bunic pentru colegii mei de facultate. Am început Facultatea de Teologie în Iași, am făcut-o la zi, am stat și în cămin 3 nopți pe săptămână, anul trecut am luat licența și am depus jurământul la Catedrală. N-am făcut facultatea pentru diplomă, deși mă mândresc cu ea, dar eu vreau să înțeleg ceva, să văd niște lucruri. După ce am terminat facultatea, am găsit răspunsul la întrebările mele, dar au mai apărut o mie de întrebări. Așa că… mergem mai departe, și cu școala și cu producția, nu ne oprim”. Sau, cum am spune noi, călătoria continuă!

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

1
Fără categorie NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Spirit de antreprenor ambalat într-o afacere pentru viitor

Reporter REGIO: episodul 12

Spirit de antreprenor ambalat într-o afacere pentru viitor

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

A văzut Iașul ca pe o aventură exotică, din dorința de a încerca ceva nou ca tânăr absolvent de liceu din Craiova. A preferat să facă facultatea departe de casă și să își încerce norocul în antreprenoriat încă din studenție. Acum, Tiberiu Stoian conduce Exonia Holding, o firmă pe care a înființat-o în 2003, ce produce ambalaje biodegradabile din hârtie, firmă ce a beneficiat de o finanțare nerambursabilă din POR 2014-2020 de aproape un milion de euro. Consideră antreprenoriatul ca o electrocardiogramă, cu suișuri și coborâșuri, iar finanțarea obținută prin Regio i-a adus o creștere a productivității și a cifrei de afaceri la care doar spera acum câțiva ani.

Afacere născută în căminul studențesc

Un oltean în capitala Moldovei, așa cum îi place să spună, Tiberiu Stoian și-a dorit să fie un mini-explorator după terminarea liceului și a ales Iașul și din dorința de a demonstra că se poate descurca departe de casă. Pentru că nu a vrut să accepte bani din partea părinților pe perioada studenției, a hotărât să se angajeze încă din primul an de facultate. A încercat mai multe joburi, nu neapărat spectaculoase, apoi a început colaborarea cu una dintre marile companii de distribuție de produse alimentare și băuturi alcoolice din zonă, unde consideră că a avut foarte multe de învățat. În momentul în care acționarii acelei firme au decis sa iasă de pe piața românească din cauza instabilității legislative, Tiberiu a fost pus în situația de a lua prima decizie importantă din viața sa: să ocupe un post în cadrul unor companii care îi fuseseră clienți sau să înceapă o activitate pe cont propriu. „Pe atunci nu era chiar ușor să începi ceva, mai ales că se suprapunea peste situația mea financiară, care nu era una extraordinară. Cu toate acestea, mi-am propus să încerc. Eram în anul II de facultate, iar acel ceva pe care voiam să îl încerc venea din dorința mea de a avea un calculator. Din banii economisiți, am reușit să îmi cumpăr un calculator, destul de performant pentru vremea respectivă, și o imprimantă”. Pentru că și-a dorit să își recupereze măcar o parte din costurile acestei prime investiții, Tiberiu s-a orientat către serviciile de tehnoredactare și listare a lucrărilor de diplomă ale colegilor mai mari. Această afacere începea să meargă din ce în ce mai bine și a mai recrutat câțiva colegi din cămin cărora le-a externalizat câteva lucrări pe care nu dovedea să le termine. După 3 săptămâni, a încolțit pentru prima dată ideea falimentului: un cartuș nou costa cât o imprimantă. „ Am tras o primă învățătură atunci, ca antreprenor debutant, că trebuie mereu să îți analizezi cu mare atenție toate costurile”, își aduce aminte Tiberiu. Dar a descoperit, în scurt timp, la un târg de profil din București, un producător din Coreea de Sud care inventase niște kituri de reîncărcare a cartușelor de imprimantă. Asta a fost salvarea business-ului. Le-a încărcat, a investit apoi într-un banner pe care l-a agățat pe geamul camerei din cămin pentru vizibilitatea serviciilor oferite, iar la 3 ani de la momentul respectiv, Tiberiu a ajuns să dețină o rețea de 17 magazine de birotică în tot atâtea județe. Acum era distribuitor național de calculatoare, imprimante și sisteme de printare și copiere.

Sacoșe personalizate ca metodă de promovare

Pentru produsele cumpărate din magazinele sale, Tiberiu Stoian și-a dorit să ofere sacoșe personalizate. 50 de mii de sacoșe, cam atâtea folosea atunci, dacă ar fi fost personalizate, folosite în 17 județe, ar fi reprezentat un mod de publicitate cu impact și destul de ieftin. A început să caute furnizori care să îi pună reclama pe sacoșe. A găsit un furnizor local, dar calitatea nu era cea dorită. Apoi a găsit un furnizor în Italia, dar pentru că România nu era membră a Uniunii Europene, un transport putea dura și o lună. Așa că s-a îndreptat către un alt furnizor, din Turcia de data asta, țară cu care se făceau mai repede transferurile de mărfuri. Efectul sacoșelor personalizate s-a văzut repede ,astfel încât o parte din clienți și-au dorit să aibă și ei astfel de sacoșe. Și au apelat la Tiberiu. „După ce am văzut că veneau din ce în ce mai multe solicitări de acest fel, am considerat că este o oportunitate, cu atât mai mult cu cât eu personal știam cât de complicat este să găsesc un furnizor care să îmi livreze niște sacoșe calitative. Astfel că, începând cu 2003, am înființat Exonia, actuala fabrică de ambalaje Exonia, care la momentul respectiv se numea Reclama Shop. Pentru că în afară de sacoșe eu mă gândeam că poate ar fi oportun să mai fac și alt fel de personalizări. Ulterior, am decis că zona asta a packagingului, a ambalajelor personalizate, este o pălărie suficient de mare, motiv pentru care nu mai am nevoie să diversific și să vând tot felul de alte materiale promoționale”, spune antreprenorul.

De la plastic la hârtie a fost doar un proiect prin POR

În 2010, a cumpărat o companie ieșeană ce producea ambalaje, cu tot cu utilajele pe care le deținea. Nu era o firmă mare, dar avea oameni cu multă experiență, oameni care și acum, după 13 ani, lucrează în cadrul Exonia Holding. A pus pe picioare o fabrică de ambalaje de mase plastice, iar un an mai târziu a achiziționat întregul parc de echipamente al combinatului de mase plastice, Moldoplast din Iași. În aproape doi ani de la aceste achiziții, a crescut foarte mult capacitatea de producție. În paralel, Tiberiu era atent și la deciziile Uniunii Europene, la măsurile care se implementau în cadrul Statelor Membre și la domeniile considerate prioritare. „Unul dintre aceste domenii prioritare, încă din 2010 am constatat eu că ar fi cel legat de producția de ambalaje sustenabile. Încă de atunci se vorbea de energie verde și am considerat eu ca ar fi de viitor. Acesta este motivul pentru care am început să fiu foarte atent la tehnologiile necesare producției de ambalaje biodegradabile, în special din hârtie. Am citit cam tot ce se putea citi despre domeniul acesta de activitate, am vizitat foarte multe fabrici și expoziții de profil unde am avut ocazia să mă consult cu specialiști în domeniu. Îmi place ca atunci când mă apuc să fac ceva, să fiu foarte informat cu privire la ce urmează să fac, să-mi cresc șansele de a implementa cu succes un proiect”, povestește Tiberiu Stoian.

Producția de produse biodegradabile din hârtie cu utilaje performante presupunea niște investiții foarte mari. În 2016, Exonia avea o profitabilitate redusă, iar niște investiții de câteva milioane de euro erau greu de acoperit. Antreprenorul a găsit o soluție de finanțare în sistemul bancar, dar nu era suficient și a început să caute alte surse de cofinanțare. „Știam deja ce înseamnă să produci cu echipamente puțin performante, așa că am targetat producători de echipamente de top. Cu resursele pe care le aveam, plus credit bancar aș fi avut posibilitatea să cumpăr echipamente fabricate în China sau de o calitate mai proasta ori mai ieftine. Dar în 2018 s-a lansat un apel pe POR 2014-2020, pentru IMM-uri, pe 2.2, un apel care avea și o componentă pe zone de tipografie, adică fix ce faceam eu. S-a încadrat la fix, eram eligibil pentru achiziția unei linii tehnologice de tipar flexografic, performante și complexe”.

Pandemia și fondurile, rampă de lansare

A scris proiectul împreună cu un consultant, a fost aprobat și semnat în 2019, iar în 2020, exact în momentul în care utilajele au plecat din fabrica producătorului, s-a decretat starea de urgență și s-au blocat granițele. „Pe cât am fost de entuziasmați că ne vin utilajele, pe atât ne-am panicat că nu puteau intra în țară. Am apelat inclusiv la ajutorul autorităților să încerce să ne ofere o soluție. Oamenii au fost destul de înțelegători și s-a găsit o variantă să putem aduce în țară atât utilajele, cât și specialiștii străini de care aveam nevoie pentru a le pune în funcțiune. Ca o electrocardiogramă, așa a fost. Ne-am entuziasmat când le-am pus în funcțiune și iar am căzut moral pentru că o altă decizie a Guvernului a blocat activitatea centrelor comerciale și noi ne-am trezit că nu mai aveam pentru cine produce sacoșe personalizate. Părea o problemă de nedepășit pentru că nu aveam nici măcar o estimare cu privire la intervalul cât ar dura până se va rezolva situația. Între timp, angajasem și vreo 15 persoane ca să deservească linia nouă. A fost o perioadă dificilă”, își amintește Tiberiu. Dar pulsul antreprenoriatului avea să urce iar. Mobilitatea redusă impusă de autorități a dus la o creștere semnificativă a comenzilor cu livrări la domiciliu, mai ales pentru produsele alimentare. Iar produsele alimentare necesitau, evident, și niște sacoșe în care să fie livrate. Personalizate. Pandemia și implementarea proiectului prin POR 2014-2020 au fost pentru Exonia a doua rampă de lansare, în condițiile în care cererea pentru sacoșe personalizate a crescut peste noapte. În foarte scurt timp s-a atins capacitatea maximă de producție a fabricii. Deși inițial au preconizat o situație catastrofală pentru 2020, Exonia a încheiat anul cu o creștere a cifrei de afaceri de 40%, urmând ca 2021 să-l încheie pe plus cu 130%. „Noi, în tot acest timp, am acumulat foarte multă experiență în utilizarea acestei linii tehnologice performante și a contat enorm că am ales una mai scumpă și de bună calitate. În perioada aceasta, am început să dezvoltăm și niște inovații care ne-au ajutat să lucrăm cu această linie tehnologică la o viteză mai mare decât viteza prevăzută în cartea lor tehnică, am crescut productivitatea foarte mult”. Tot prin intermediul proiectului cu finanțare nerambursabilă Regio, au achiziționat și un server, au implementat o aplicație ERP în cadrul companiei, care îi ajută enorm și pe care o îmbunătățesc continuu cu alte module.

Într-o continuă creștere de la implementarea proiectului

Și 2022 s-a încheiat pe plus, cu o creștere a cifrei de afaceri de 30%, tot ca urmare a creșterii productivității datorită liniei achiziționate prin fonduri europene. Ca planuri de viitor, Tiberiu Stoian dorește să multiplice această rețetă de afacere, să crească și capacitatea de producție și de procesare, să extindă spațiile pentru producție. „Acum analizăm un mix de soluții de finanțare care se va baza pe credite bancare, așteptăm să vedem linii de finanțare cu componentă de grant care s-ar putea adresa producătorilor. De asemenea, intenționăm să accesăm inclusiv piața de capital, spre sfârșitul anului sunt premise foarte bune pentru a fi prima companie producătoare de sacoșe biodegradabile din hârtie cotată la Bursa de Valori București”.

Tiberiu Stoian deține în continuare firma înființată în cămin, acum 24 de ani. A ales să se concentreze pe producția de sacoșe biodegradabile pentru că este o zonă care îi place, îl pasionează, este un domeniu profitabil și, spune el, așa reușește să se apropie de misiunea pe care și-a propus-o încă dinainte de a implementa proiectul prin POR, aceea de a face o schimbare în ceea ce privește mentalitatea oamenilor cu privire la mediul înconjurător și ideea de a fi mai responsabili. „Peste 50% din hârtia pe care noi o folosim la producția sacoșelor este 100% reciclată. Am devenit mai responsabil pe măsură ce am devenit tată a 3 copii, și mă gândesc la viitorul lor și la modul cum va arăta mediul peste ceva timp. Prin intermediul produselor pe care le fabricăm acum, chiar ne aducem contribuția la protecția mediului și lucrăm permanent la a educa publicul cu privire la un consum sustenabil”.

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

4_1
Fără categorie NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Blestemul aurului și îmblânzirea Lupului Alb

Reporter REGIO: episodul 11

Blestemul aurului și îmblânzirea Lupului Alb

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

Pe Mircea Căldăraru l-am găsit lucrând în salopetă, alături de câțiva muncitori. Construiau împreună o extensie a atelierului, măreau spațiul de la parter, iar primul lucru pe care ni l-a spus, cu mândrie, a fost că mărește atelierul datorită echipamentelor luate cu fonduri europene.

Mircea Căldăraru este bijutier de peste 30 de ani, iar echipamentele luate prin REGIO l-au ajutat să retehnologizeze fluxul producției de bijuterii, dar și să diversifice modelele oferite clienților. Acum lucrează cu echipamente cu softuri de ultimă generație care îl ajută să câștige foarte mult timp. Ne prezintă fiecare echipament în parte, ce face și cum fiecare are rolul său bine gândit în producție. Ca orice persoană pasionată de meseria sa, Mircea s-a documentat mult și a mers la numeroase expoziții în străinătate. La una dintre ele, în Italia, acum vreo 6 ani, a văzut un grup de coreeni care se uitau fascinați la o imprimantă 3D în timp ce printa un cap uman din rășină. Apoi a văzut aceeași imprimantă și în Istanbul. Costa în jur de 40 de mii de euro și a realizat că își dorea foarte mult și el una. Își imagina cât de mult ar fi redus timpul de lucru o asemenea imprimantă. Așa a încolțit ideea unui proiect cu finanțare europeană.

De la un proiect de 40 mii la unul de 180 mii euro

A ajuns acasă și a căutat un consultant în fonduri europene. Auzise că multă lume lua fonduri și a zis să încerce și el. „M-am dus la un consultant și i-am spus că vreau și eu niște fonduri pentru o imprimantă 3D. A început să râdă. Mi-a răspuns că pentru 40 de mii de euro nu mută nimeni un munte de hârtii. L-am întrebat pentru cât mută. Minimum o sută de mii, a fost răspunsul. Am zis că eu n-am ce să fac cu atâția bani. Nu-mi trebuie atâția”, își aduce aminte Mircea, râzând. I s-a spus că este eligibil, îndeplinește condițiile și poate să își caute și alte echipamente la care visa, dar nu a îndrăznit să spere. S-a dus la expoziții, a mers și în fabrici să vadă cum funcționează utilajele de care era interesat. „Pentru laser m-am dus în Germania la o fabrică, pentru cuptor, pentru fiecare echipament m-am dus la producător să văd cum se face, cum se produce. Am zis că eu le cumpăr ca să fac treabă cu ele și trebuie să știu cum funcționează fiecare. Am făcut multe drumuri în Germania și în Italia în perioada aia. Expozițiile țineau 3 zile. Două zile stăteam pe capul lor să îmi explice fiecare cum funcționează”, spune Mircea. Și din expoziție în expoziție, din echipament în echipament, a ajuns la un proiect aprobat de aproape 180 mii euro, cu 165 mii euro valoare nerambursabilă.

Meseria de sculer-matrițer

Mircea Căldăraru s-a născut în Panciu și a copilărit în Galați. A făcut școala profesională în Brașov pentru că era bun la matematică, iar mama lui a auzit despre un profil foarte căutat la acea vreme, unde se intra cu medie mare. Profilul era de sculer-matrițer la Școala Profesională Hidromecanica. Nu știa ce înseamnă, dar avea să afle și să facă o pasiune din asta. „Nu există nimic pe fața pământului care să nu se facă după o matriță. Sculerul-matrițer este cel care, în baza unui proiect, face o matriță. Este o meserie deasupra celei de bijutier. Ca matrițer trebuie să știi să lucrezi la absolut orice. Mie mi-a fost ușor să trec de la matrițer la bijutier. Pe atunci, în perioada liceului, lucram foarte mult în cupru, în plexiglas. Făceam inele, inițiale, lanțuri. Le dădeam fetelor. Ajunsesem chiar să câștig un bănuț. Făceam inele din 3,4,5 culori. Din pilă și din fierăstrău. Mai rudimentar așa”, povestește Mircea Căldăraru.

După Revoluție, a încercat să fure meserie de unde se putea. Nu prea era nimeni dornic să împărtășească din tainele bijuteriilor. Dădea bere la schimb pentru informații unor băieți din Galați care aveau un atelier și așa a reușit să mai fure câte ceva.

Povestea Lupului Alb

În ‘92 s-a mutat în Gura Humorului, iar doi ani mai târziu și-a deschis firma al cărei nume îl știa demult: Lupul Alb. Fan al unui scriitor nonconformist apărut după Revoluție, care scria la limita SF-ului, Pavel Coruț, a ales un simbol dacic din scrierile sale, cel al lupului alb. Când a înființat firma, a vrut să facă ceva deosebit, să vină pe piață cu bijuterii cum nu se mai găseau. Așa că a cumpărat reviste de specialitate în limba engleză pe care le-a tradus la un traducător. Apoi a primit două CD-uri cu imagini și informații de la un vânzător din Istanbul care nu mai știa cum să scape de el pentru că punea foarte multe întrebări. Își aduna informații de unde putea și a început, încet, încet, să lucreze singur, să facă turnări de bijuterii la o turnătorie primită de la un domn mai în vârstă din Galați care făcea producție de bijuterie. I-a dat turnătoria, dar nu l-a învățat cum să o folosească propriu-zis. „Aveam câteva grame de aur și am turnat cred de vreo 16 ori. Nu îmi ieșea și de fiecare dată scriam în jurnal: nu mi-a ieșit pentru că… și scriam motivul ca să îmi dau seama. Și acum mai am caietul ăla. Dar, la un moment dat, mi-au ieșit 2 inele. Când le-am văzut, am zis că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Eu am făcut două inele? Am sărit de bucurie. Atunci mi-am dat seama de ce nu au ieșit și celelalte. Așa am învățat, prin încercări și acum nu îmi mai scapă nicio turnare”, spune Mircea.  

Atestat de gemolog

Ca orice bijutier care se respectă, a vrut să aibă și calificarea pentru pietre prețioase. A făcut naveta cu avionul la Timișoara timp de aproape 2 luni la școala de gemologie a lui Dan Giurgiu, unde a și obținut atestatul. „Știam să fac orice, lucram orice, dar despre pietre nu știam nimic. Nu se știa mai nimic pe vremea aia despre pietre. Acum știu ce este diamantul, știu să deosebesc un rubin sintetic de unul natural. Ține de prestigiul tău ca bijutier să știi toate astea. În plus, voiam să știu ce vând. La mine nu va veni nimeni să îmi spună că vând sticlă în loc de diamante. Acum pot să dau un certificat gemologic oricui, dacă vrea să verific o piatră”. Această școală de gemologie i-a adus nu doar atestatul, dar și un grup de prieteni foarte buni pasionați de lucrul cu aurul. Și pentru că la vremea lui nu i-a împărtășit nimeni din secretele acestei meserii, a trebuit să fure, Mircea a împărtășit din cunoștințele sale acestor prieteni. „Eu, de exemplu, am ajutat patru persoane să își deschidă afaceri cu bijuterii. Au venit la mine, au stat cu mine și au învățat efectiv cum se fac bijuteriile. E o piață în care sunt oameni care au informația, dar nu o dau mai departe, le e frică de concurență. A venit cineva de la Bacău să îl învăț, din Sibiu, Cluj, am o fată care îmi scrie și acum din Grecia scrisori de mulțumire. Mulți sunt interesați și de cum am obținut fondurile europene. Le spun tot pentru că pe mine nu m-am învățat nimeni și am pierdut foarte mult timp și energie ca să învăț singur”.

Mircea Căldăraru are acum două magazine de bijuterii, unul în Gura Humorului și unul în Fălticeni și ar mai avea nevoie de vreo 3 persoane pe care să le învețe meserie și să rămână cu el. A dat anunț de angajare pentru ucenic, dar nu a venit nimeni. „Nu numai că îl plătesc, dar îl învăț și o meserie. Nu a interesat pe nimeni. Acum vreau să mă duc la liceu, să stau de vorbă cu directoarea despre posibilitatea de a preda acolo. Să stârnesc interesul elevilor pentru o meserie. Aș putea să îi iau cu mine, să învețe. Aș putea chiar să fac o școala de bijutieri, tot cu finanțare europeană, de ce nu? E foarte ușor să pleci în afară, dar dacă înveți o meserie ai posibilitatea să rămâi în țara ta. Nu toți trebuie să facă facultate. Iar ca mine mai sunt oameni în oraș care ar putea să predea o meserie, să păstrăm tinerii in oraș, să nu mai plece. Daca vine cineva la mine să lucreze, în 6 luni știe meserie. Am scule pentru încă 4 ateliere dintr-astea. Unele persoane colecționează rochii sau pantofi, eu colecționez scule”.

„Trebuie să fii cinstit cu aurul”

Întrebat dacă producția de bijuterii este o afacere profitabilă, Mircea Căldăraru spune că cine lucrează cu aur nu are cum să moară sărac. În același timp, există o lege a compensației, trebuie să fii foarte cinstit atunci când lucrezi cu aurul. Să nu înșeli, să nu furi, să nu îți bați joc de meserie. „Dacă veniți să lucrați la mine o zi, iar la final de zi vă spălați pe mâni, eu nu arunc apa aia. Pentru că din apa aia iese aur. Eu doar din gunoaiele din atelier scot anual o sută, două sute de grame de aur, la ce volum lucrez. Dar trebuie să fii foarte cinstit cu el pentru că aurul este blestemat. Tot ce s-a întâmplat rău pe pământul ăsta a fost din cauza aurului. Cine are aur are putere, deși se spune acum că cine are informație are putere. Dar și informația asta te duce tot spre aur. Bogăția unei țări este despre cât aur are. Aurul este oricum blestemat, iar dacă nu ești cinstit cu el, vrei să înșeli pe cineva sau să furi, nu ajungi bine. Asta e o lege a bijutierilor. Cine lucrează cu aurul nu are voie să fure sau să înșele”.

Vrea o hală ca afară

Mircea spune că visul lui este să construiască o hală așa cum a văzut în străinătate, o hală compartimentată, cu temperatură și condiții pentru fiecare echipament în parte. „Sunt utilaje care nu au voie să stea în praf sau au nevoie de o anumită temperatură ca să funcționeze. Imprimanta 3D nu merge, de exemplu, sub 22 de grade. Toate trebuie să stea în mediu controlat. Trebuie o instalație de purificare a aerului să nu fie praf. Vreau să fac o hală pentru producția de bijuterii, cu fonduri europene, cum nu are România. Și nu o spun din grandomanie. Vreau să concurez cu Tiffany, cu Cartier, cu marile branduri. Pentru că ce fac ei, pot să fac și eu, iar echipamentele luate prin fonduri m-au adus mai aproape de visul meu”.

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

ACP (5 of 224)
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Zâmbete perfecte cu ajutorul REGIO

Reporter REGIO: episodul 10

Zâmbete perfecte cu ajutorul REGIO

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

Sunt împreună din clasa a V-a, au copilărit în Vaslui și au terminat Facultatea de Medicină Dentară în Iași, în anii 2000. Soții Acatrinei au crescut împreună 5 copii: fetița lor și 4 cabinete stomatologice în care au investit timp și pasiune de-a lungul anilor. Ultimul „copil” este crescut și dezvoltat cu sprijinul fondurilor europene prin Programul Operațional Regional 2014-2020: Clinica Dr. Acatrinei. Proiectul implementat în Iași, în inima Copoului, a însemnat „Reparații capitale, consolidare, modernizare clădire și schimbare destinație din spațiu comercial în clinică medicală”, un proiect cu o asistență financiară nerambursabilă în valoare de 3,6 milioane lei.

De la Iași la Moldovița și înapoi

După ce au terminat rezidențiatul în Iași, Dragoș și Laura Acatrinei au luat decizia de a se muta la țară, la părinți, în comuna Moldovița din județul Suceava, pentru a începe ceva al lor, pe cont propriu. Au deschis un cabinet stomatologic la dispensarul din sat și au lucrat cu drag acolo, împreună, timp de 3 ani. Dragoș a simțit însă nevoia unui oraș mai mare pentru a face stomatologie, iar cel mai apropiat era Câmpulung Moldovenesc, la 30 km distanță. Într-un spațiu care nu era neapărat destinat unui cabinet stomatologic, era mai degrabă un hol, au amenajat un loc potrivit pentru activitatea de stomatologie, în policlinica din oraș, și au profesat acolo până în 2012. O perioadă, Laura a mai mers la cabinetul din Moldovița, iar Dragoș la cel din Câmpulung, dar când s-a întors din concediu de maternitate, încet încet a renunțat și ea la cabinetul de la țară și a ales orașul. Când a început fata lor clasa zero, au luat decizia de a se muta înapoi în Iași, considerând că un oraș mare are mai multe oportunități pentru copii. Cu ajutorul părinților și din economiile proprii și-au făcut o casă, iar la demisol au amenajat, din nou, un alt cabinet stomatologic. Al treilea. „Ne gândeam că e ultimul cabinet, nu mai voiam să facem altul. Fiind într-un oraș mare, n-am renunțat la cel din Câmpulung. 3 zile pe săptămână mergeam acolo, până am predat totul altui doctor. Iar la demisolul casei am funcționat până anul acesta, în martie 2022, când am deschis clinica”, povestește Laura.  

Pandemia și beneficiile ei

Laura Acatrinei consideră că mereu a întâlnit oamenii care trebuie, la momentul potrivit, în tot parcursul lor profesional de până acum. Așa a aflat și despre oportunitatea fondurilor europene. Prin oameni. Faptul că soțul ei, fiind și chirurg, face o operație dentară complicată, i-a adus pacienți, prin recomandări, din toată zona Moldovei. Astfel se face că a avut la un moment dat și un pacient care era consultant pe fonduri europene. El le-a deschis apetitul pentru fonduri, povestindu-le despre proiecte și apeluri care erau deschise la acel moment. „Recunosc, aveam colegi care au accesat fonduri și tot timpul îi spuneam soțului să depunem și noi un proiect. Chiar dacă majoritatea ne spuneau că «e foarte greu, sunt multe controale, nu-ți trebuie așa ceva, mai bine nu». Îți trebuie o mică nebunie să te bagi în așa ceva, iar noi avem acea doză de nebunie, sincer. Toată lumea a spus că e mai simplu să iei echipamente pe fonduri, dar dacă faci și construcție se complică lucrurile. Cu toate acestea, nu ne-am descurajat. Aveam o clădire cumpărată deja, era vechiul sediu TeleM din Copou, pe care am achiziționat-o la un moment dat, cu gândul că o vom valorifica cândva. Și am depus proiectul”. Era o clădire veche ce a trebuit demolată, iar în vara lui 2019 au început lucrările. Toate mergeau bine doar că, în martie 2020, a venit pandemia. „Inițial ne-am panicat, ca toată lumea, ne-au închis cabinetele, mersul la dentist era ultima prioritate atunci. Dar pot să spun că a fost spre binele nostru pentru că soțul a stat în toată perioada aia permanent cu constructorii și a văzut fiecare șurub pus. El este și foarte perfecționist, iar pentru constructori nu cred că a fost o plăcere. Până la urmă, chiar am zis că pandemia asta, a fost ea cum a fost, dar nouă ne-a prins bine. În alte condiții, soțul nu ar fi putut supraveghea lucrările, iar lângă constructori chiar trebuie să stai dacă vrei să iasă așa cum trebuie. Și cred că a fost foarte bine din punctul ăsta de vedere. Noi n-am stat degeaba, am avut ocupație continuu”, povestește Laura.

Clinică dentară cu echipamente de ultimă generație

Cu un proiect în valoare totală de 5,4 milioane lei și cu o asistență financiară nerambursabilă de 3,6 milioane lei, soții Acatrinei au construit o clinică nouă, cu dotări de ultimă generație, de la scaune cu destinație stomatologică până la bloc operator. Și-au dorit foarte mult să ofere și servicii pentru copiii cu dizabilități, dar încă nu au găsit acel coleg, medic anestezist, dispus să lucreze cu acești copii. „Acum suntem în discuții cu cineva și așteptăm să vedem dacă va fi de acord. O să facem, este un vis al nostru să ajutăm copiii cu dizabilități, dar așteptăm să dăm peste omul potrivit”, spune Laura Acatrinei.

Omul potrivit la locul potrivit

Valentina s-a angajat la cabinetul soților Acatrinei în 2016, ca office manager. Tot ea este cea care s-a ocupat de toată partea administrativă a depunerii și apoi a implementării proiectului. A lucrat îndeaproape cu firma de consultanță și a obținut toate actele necesare de la instituțiile statului. Își amintește, zâmbind, că… „totul a fost pe ultima sută de metri. Acum, dând timpul înapoi, e amuzant, dar la momentul respectiv luau foc telefoanele. De fiecare dată, am depus orice hârtie în ultima zi în care se putea depune. Așa e când lucrezi cu instituțiile statului. Depui o cerere și, din păcate, uneori trebuie să aștepți mai mult de 30 de zile. A fost mereu cu emoții. Durează foarte mult să scoți toate avizele. Îmi aduc aminte că și autorizația de construire a ieșit greu. Am luat-o, am scanat-o si i-am dat send către ADR. Așa au fost cam toate. Treci prin multe, dar când ajungi în punctul în care realizezi că totul s-a finalizat cu bine, nici nu mai contează cât de greu a fost. Mereu am spus că proiectul pe fonduri a fost primul copil, apoi a urmat al doilea, copilul meu”, spune Valentina, cu emoție. Iar ca o completare la tot ceea ce a povestit Valentina, Laura spune că „de aceea e important să întâlnești oamenii care trebuie în viață. Am avut mare noroc și cu Valentina, dacă nu era ea care să se ocupe de tot ce a însemnat hârtii, nu știu cum le-am fi făcut”.

Pacienții, invitați la inaugurarea clinicii

Inaugurarea clinicii a avut loc în martie, anul acesta, iar ca semn de recunoștință, soții Acatrinei au invitat la deschidere pe toți cei care au contribuit, într-un fel sau altul, la succesul proiectului: constructori, arhitect, proiectant, firma de consultanță, cei care au ajutat cu achiziția echipamentelor și, bineînțeles, pacienți. „Pentru că noi legăm prietenii, nu parteneriate. Avem pacienți care vin în vizită de Sărbători, sunt de-ai casei. Am păstrat relații apropiate cu mulți dintre ei. Îmi place să mă leg de oameni. Și când angajăm, alegem oamenii după chimia dintre noi și după dorința de a lucra ca într-o familie. Simt că numai așa putem să înaintăm. Ne place să construim și să creștem împreună”, spune Laura.

Ca planuri de viitor, soții Acatrinei vor doar să se bucure de ce au construit până acum. Speră ca fiica lor să le urmeze pașii într-ale stomatologiei și, cine știe, poate următorul proiect pe fonduri europene îl va depune chiar ea. În viitorul apropiat, și-ar dori să găsească doi-trei colegi cu care să lucreze în clinică, dar nu se grăbesc pentru că sunt convinși că atunci când va fi momentul potrivit, acest lucru se va întâmpla. „La orice e bine să ai noroc în viața asta, dar cel mai mult la oameni, spunea Ileana Vulpescu. Este o confirmare a ceea ce gândesc eu și vreau ca cine va lucra alături de noi, să merite. Nu ne grăbim să angajăm. Sora Valentinei, de exemplu, a lucrat ca asistentă la noi un an, i-a plăcut, a dat la stomatologie, acum este în anul VI și abia o așteptăm să vină să lucreze cu noi”, spune Laura Acatrinei. Tot ea afirmă cu tărie că nimic din tot ceea ce au reușit să construiască în inima Copoului nu ar fi fost posibil fără ajutorul fondurilor europene.  

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro