Regiunea Nord-Est: Istoric

Mărturii ale vieții în această regiune datează încă din epoca Neolitică, dar mențiuni scrise apar în cronicile europene începând cu secolul al XIV-lea, atunci când Dragoș Vodă întemeiază Moldova că pe un avanpost în calea năvălirilor tătare. Învecinată cu Imperiul Rus și cel Otoman și cu Regatele Ungariei, Poloniei și Ucrainei, Moldova a fost multă vreme țintă invaziilor, războaielor și popoarelor migratoare. Chiar și în aceste condiții Moldova a știut să-și păstreze independența și să creeze o cultură unică, cu propria ei istorie.

În timpul domniei lui Petru I Mușat (1375 – 1391) crează premizele primei recunoașteri statale. În această perioada capitală a fost mutată de la Siret la Suceava, unde a fost construită prima cetate. Petru I reușește să extindă granițele până la Nistru în est și Marea Neagră în sud.

Majoritatea populației din Moldova era de rit ortodox, deși influențele catolice din vecini erau puternice. În 1401 în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432) Patriarhia ecumenică de Constantinopol a recunoscut Mitropolia Moldovei, acesta fiind un alt semn de recunoaștere internațională. Procesul de dezvoltare economică a Moldovei a început în perioada Evului Mediu, bazându-se pe resursele naturale existente. Creșterea economia a orașelor s-a accentuat mai ales în perioada dezvoltării comerțului, datorată în principal „Marelui Drum Moldovenesc” dintre Marea Neagră și Marea Baltică. Tot în această perioada Bacăul a devenit un important centru comercial.

Cea mai importantă perioada din istoria Moldovei a fost în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457 – 1504), perioada în care Imperiul Otoman era în plină expansiune în Sud-Estul Europei, amenințând și granițele Moldovei după ce cucerise Grecia, Albania, Serbia și Bulgaria. Ștefan cel Mare a purtat în cei 47 de ani ai domniei 37 de bătălii, din care așa cum spune istoria , ar fi pierdut doar două. Dușmanii Moldovei au fost armatele Imperiului Otoman, unguri și polonii.

Dar pentru Moldova domnia lui Stegan cel Mare nu a însemnat doar războaie, el a ridicat 44 de biserici și mănăstiri, dintre care o mare parte există și în prezent. Aceste ctitorii au fost construite printr-o îmbinare a stilului Gotic cu cel Bizantin și a influențelor locale, acestea ducând la apariția unui stil arhitectural specific Moldovenesc. Importante mărturii ale domniei sale se află pe tot teritoriul Moldovei.
De asemenea Ștefan a întemeiat o școală de muzică bizantină la Putna, mănăstire din județul Suceava, unde este și mormântul domnitorului.

Secolul al XVII-lea a fost o altă perioada înfloritoare pentru artă moldovenească, domnitorul Vasile Lupu (1634 – 1653) construind două biserici, diferite că stil, care au devenit monumente reprezentative ale culturii românești: bisericile Trei Ierarhi și Golia de la Iași. Tot în această perioada importantă orașului Iași a crescut, nu numai datorită faptului că a devenit capitală Moldovei ci și datorită înființării primului Colegiu Academic și a unei tipografii.

În cele din urmă Imperiul Otoman a reușit să îngenuncheze Moldova, transformând-o în stat suzeran. Totuși Moldova a reușit să-și păstreze independența prin plata unui tribut anual către Înalta Poartă. Cele mai importante contribuții aduse de Moldova culturii europene au avut loc în secolul al XVI-lea. Astfel în timpul domniei lui Petru Rareș și a familiei Movilă au fost pictate celebrele mănăstiri din Bucovina, iar cele de la Moldovița, Probota, Putna și Voroneț fiind înscrise în patrimoniul UNESCO.

Secolul al XVII- lea a fost o altă perioada înfloritoare pentru artă moldovenească , domnitorul Vasile Lupu (1634 – 1653) construind două biserici, diferite că stil , care au devenit monumente reprezentative ale culturii românești : bisericile Trei Ierarhi și Golia de la Iași . Tot în această perioada importantă orașului Iași a crescut, nu numai datorită faptului că a devenit capitală Moldovei ci și datorită înființării primului Colegiu Academic și a unei tipografii.

Cel mai important domnitor al secolului al XVIII-lea a fost Dimitrie Cantemir, faimos intelectual și orientalist. El a publicat o foarte documentată Istorie a Imperiului Otoman, a fost membru al Academiei din Berlin și a inventat un mod de transcriere a muzicii turcești. Moldova și-a pierdut independența și unitatea teritorială în secolul al XIX-lea, atunci când Imperiul Rus s-a extins spre sud, anexandu-și și o parte din nordul și estul Moldovei, în anul 1812. În această perioada erau puternice presiuni și din partea Imperiului Austro-Ungar.

În anul 1859 prin voință populațiilor din cele două provincii, a avut loc Unirea Moldovei cu Țară Românească, ducând la înfăptuirea României. Noul stat cu capitală la București și-a câștigat independența față de Imperiul Otoman în urmă războiului din 1877. În timpul primului război mondial, România care era de partea Aliaților, a fost invadată de trupele germane. În acel moment Familia Regală și guvernul s-au refugiat în Moldova, la Iași. La sfârșitul acestui război, prin semnarea Tratatului de la Versaille Transilvania și Basarabia au redevenit teritorii românești. Astfel în anul 1918 , prin Unirea de la 1 Decembrie lua ființă România Mare.

În 1940 o parte din nord-estul României (Moldovei) – Basarabia și Bucovina de nord a fost anexată Uniunii Sovietice. Intrarea României în cel de-al doilea război mondial de partea Germania a fost determinată de dorința de a recupera cele două teritorii. La sfârșitul acestui război, prin Tratatul de la Yalta, Basarabia și Bucovina de nord redevin teritorii ale Uniunii Sovietice. Prin anexarea acestui teritoriu a luat ființă Republica Sovietică Socialistă Moldova, iar una dintre cele mai drastice acțiuni represive a fost interzicerea utilizării limbii române.

Teritoriul cunoscut astăzi sub denumirea de Regiunea Nord- Est reprezintă doar o parte din Moldova istorică , cuprinzând județele Bacău , Botoșani , Iași , Neamț , Suceava și Vaslui.